Anatemă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare

Anatema (din greacă ἀνάθεμα[1]) este o formulă de blestem folosită pentru prima dată de Pavel (Romani 9:3, Corinteni 16,22), mai târziu de biserică, cu ocazia excomunicărilor.

Sensul cuvântului anatema este acela de condamnare, excludere din societate, pieire eternă. Ea se aplică atât clericilor cât și mirenilor.[2]

Mica anatemă (excommunicatio minor) reprezintă refuzul acordării sacramentelor sau a titlului de preot, iar Marea anatemă (excommunicatio major) înseamnă excluderea din biserică.

Referințe[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]