Bărăție

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Bărățíe (din maghiară barát, „frate”)[1] este numele dat bisericilor și mănăstirilor catolice din orașele aflate la sud și est de Carpați. În Evul Mediu existau bărății în orașele Câmpulung-Muscel, Râmnicu Vâlcea, Târgoviște, Bacău, Baia, Cotnari, Suceava etc.

Biserica Bărăția din București datează din secolul al XVII-lea.

Numele provine de la cuvântul maghiar "barát", care înseamnă „frate”, prin extensie „prieten”, „călugăr”, derivat și acesta din slavonul brat, „frate”.

Pentru ortodocșii din spațiul extracarpatic, numele de „barați” era dat, în general, călugărilor franciscani, prin urmare bărățiile erau mănăstiri franciscane.

În terminologia mai veche mănăstirile catolice sunt atestate în limba română sub denumirea de cloașter (din germană Kloster).

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]