Carismă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

În limbajul comun carisma este calitatea, însușirea cuiva de a stârni admirație.

În sociologie carisma desemnează cel mai adesea capacitatea unui lider de a atrage susținători prin calitățile sale unice[1]. Aceste pot include puteri magice, eroism, sau alte calități umane cu efecte asemănătoare. În acest sens el este sinonim cu termenul har (cu care are și o origine etimologică comună).

Originea termenului[modificare | modificare sursă]

Cuvântul "charis" a fost folosit în mitologia greacă veche pentru a desemna capacitatea de a atrage atenția.

În teologia catolică, a fost folosit în sensul «unei proprietăți exclusiv spirituale, trimisă de Dumnezeu cuiva pentru binele bisericii».[2]

Utilizare modernă[modificare | modificare sursă]

În sociologie, termenul a fost introdus de Ernst Troelch. Conceptul de autoritate carismatică a ocupat un loc important în contextul analizei de către sociologul german Weber a unor tipuri ideale de state. Conform definiției sale clasice: "Carisma este calitatea unei persoane, recunoscută ca extraordinară, datorită căreia ea este apreciată ca dotată cu puteri supranaturale, supraomenești sau cel puțin specifice și proprietăți care nu sunt disponibile altora".

Potrivit unui alt punct de vedere, carismul nu este o trasatura personala innascuta sau magica, ci rezultatul unui comportament special non-verbal care poate fi invatat. Motivul pentru care carismul este considerat o calitate înnăscută poate fi acela că comportamentul carismatic, ca regulă, se manifestă și se consolidează în stadiile incipiente ale vieții, devenind instinctiv.

Simț de umor, rapiditate și rapiditate de reacție - aceste calități sunt în fiecare caracter carismatic în opinia lui Nikolay Ovcharov.[3]

Fenomenul carismei are loc în grupuri mici și deosebit de mari, unde există o personificare a idealurilor. Carismul apare cel mai adesea în condiții istorice extreme, când se formează nevoia socio-psihologică corespunzătoare.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Max Weber. „The Three Types of Legitimate Rule”. 
  2. ^ «Хохму» породила «мудрость» — Марина Королева — Российская газета
  3. ^ Николай Овчаров (). Мастер публичных выступлений. p. 82. ISBN 9786177373956.  Parametru necunoscut |isbn2= ignorat (ajutor)


Wikţionar
Caută „Carismă” în Wikționar, dicționarul liber.