Gioacchino da Fiore

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Gioacchino da Fiore
Joachim of Flora.jpg
Gioacchino da Fiore
Date personale
Născut1135 Modificați la Wikidata
Celico, Regatul Siciliei[1] Modificați la Wikidata
Decedat (67 de ani) Modificați la Wikidata
Pietrafitta, Regatul Siciliei[1] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatAbația San Giovanni in Fiore Modificați la Wikidata
Religiecreștinism Modificați la Wikidata
Ocupațieteolog[*]
scriitor
filozof Modificați la Wikidata
Activitate
Profesor pentruRaniero de Ponza  Modificați la Wikidata

Gioacchino da Fiore, uneori cunoscut și ca Ioachim din Fiore sau Joachim de Floris, (n. 1135 – d. 30 martie 1202) a fost unul dintre cei mai influenți teologi și filosofi ai Evului Mediu, inițial călugăr cistercian și apoi fondatorul propriului ordin monastic: Ordinul Florensian. Plasat de Dante în Paradis (Cântul XII), Gioacchino a fost inițial considerat profet, ulterior eretic, scrierile sale influențând Ordinul Franciscan, mișcările escatologice medievale, respectiv filosofia istoriei.

Idei și influențe[modificare | modificare sursă]

Dialogi de prescientia Dei

Ordinul Florensian a fost întemeiat de Gioacchino da Fiore în anul 1189 la abația San Giovanni in Fiore din munții Calabriei, unde Gioacchino susținea că va fi un „nou Nazaret al Spiritului Sfânt”. Ordinul a fost aprobat printr-o bulă papală la data de 25 august 1196 de papa Celestin al III-lea și fost răspândit în Italia până la jumătatea secolului al XVI-lea, când în 1570 a fost integrat în Ordinul Cistercian.

Gioacchino da Fiore este cunoscut în primul rând pentru împărțirea istoriei în trei epoci sau stadii: a Tatălui, a Fiului și a Spiritului, în care Trinitatea se revelează progresiv și pedagogic umanității: 1. Prima epocă istorică este a Tatălui, sau a Legii, în care oamenii au trăit sub semnul fricii și al servitudinii; 2. A doua epocă este a Fiului, sau a Evangheliei, în care oamenii trăiesc în credință și supunere filială; 3. A treia epocă va fi a Spiritului Sfânt, care va sta sub semnul iubirii și al libertății, în care Dumnezeu se va revela direct în inimile tuturor oamenilor. Astfel, conform lui Gioacchino da Fiore, ideea de „împlinire a timpurilor” nu trebuie înțeleasă ca fiind ceva care va surveni la sfârșitul lumii, în afara timpului istoric, ci ca un eveniment viitor care se va realiza în cadrul istoriei.[2] Ideile sale au fost ulterior radicalizate de către adepții săi, pregătind astfel apariția atât a mișcărilor reformatoare, cât și a milenarismelor politice din Europa. Pe de altă parte, Joseph Ratzinger (Papa Benedict al XVI-lea), în cartea sa despre Teologia istoriei la sfântul Bonaventura a subliniat impulsul pozitiv adus de Gioacchino da Fiore în Biserică și influența sa majoră asupra teologiei și filosofiei lui Bonaventura.[3]

Operele principale ale lui Gioacchino da Fiore sunt Concordia novi et veteris Testamenti, Expositio in Apocalypsim, Psalterium decem chordarum și Liber figurarum.[4]

Receptarea și influența gioachimismului se întinde dincolo de teologie, filosofia istoriei și cea politică, despre ideile abatelui calabrez întâlnindu-se referințe și în opere literare precum Ulise de James Joyce, Liturghia neagră de Joris-Karl Huysmans, Tablele Legilor de William Butler Yeats sau Numele trandafirului de Umberto Eco. De asemenea, Barack Obama s-ar fi referit în discursurile sale la figura lui Gioacchino da Fiore.[5] Conform încetățenirii în literatura de specialitate de limbă română, adepții teoriilor sale despre desăvârșirea umanității într-o epocă istorică viitoare se numesc gioachimiți.

În prezent se află în pregătire publicarea traducerii în limba română a tratatului Manual pentru lectura Apocalipsei.[6]

Pentru mai multe informații a se consulta site-ul oficial dedicat gândirii lui Gioacchino da Fiore în limba română.

Bibliografie în limba română[modificare | modificare sursă]

  • Mircea Eliade, „Catolicismul apusean de la Carol cel Mare la Gioacchino da Fiore”, în Istoria credințelor și ideilor religioase, traducere și postfață de Cezar Baltag, Editura Univers Enciclopedic, București, 2000, pp. 525-541. (text online)
  • Mircea Eliade, „Gioacchino da Fiore”, în Insula lui Euthanasius, Editura Humanitas, București, 2008, pp. 322-329. (text online)
  • Mircea Eliade, „Notă despre patriotism: Gioacchino da Fiore”, în Fragmentarium, Editura Humanitas, București, 1994, pp. 30-35. (text online)
  • Jacques Le Goff, Jean-Claude Schmitt, „Escatologie și milenarism", în Dicționar tematic al Evului Mediu occidental, traducere de Nadia Fărcaș, Editura Polirom, Iași, 2002, pp. 238-247. (text online)
  • Jacob Taubes, Escatologia occidentală, traducere de Maria Magdalena Anghelescu, Editura Tact, Cluj-Napoca, 2008.
  • Jacob Taubes, Teologia după revoluția copernicană, traducere de Andrei State și George State, Editura Tact, Cluj-Napoca, 2009. (text online)
  • Karl Lowith, Istorie și mântuire. Implicațiile teologice ale filosofiei istoriei, traducere de Alex Moldovan și George State, Editura Tact, Cluj-Napoca, 2010. (text online)
  • Eric Voegelin, Religiile politice, traducere de Bogdan Ivascu, Editura Humanitas, București, 2010.
  • Dan Siserman, „Viața și opera lui Gioacchino da Fiore”, în: Revista Verso, nr.10-11 (117-118) / 2017, pp. 37-45. (text online)
  • Joseph Ratzinger (Papa Benedict XVI), Escatologie. Moarte și viață veșnică, traducere de Radu Vasile, Editura ARCB, București, 2013.
  • Joseph Ratzinger (Papa Benedict XVI), Teologia istoriei la Bonaventura, trad. de Dan Siserman, Editura Sapientia, Iași, 2019.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Marea Enciclopedie Rusă 
  2. ^ Dan Siserman. „Viața și opera lui Gioacchino da Fiore, în: Revista Verso, nr.10-11 (117-118) / 2017, pp. 37-45”. 
  3. ^ „Teologia istoriei la sfântul Bonaventura”. Accesat în . 
  4. ^ „Le opere di Gioacchino da Fiore (Centro Internazionale di Studi Gioachimiti)”. Accesat în . 
  5. ^ „Obama invited to visit land of monk who inspired him”. 
  6. ^ „Colecția Biblioteca medievală - Centrul de filosofie antică și medievală”. Hiphi.ubbcluj.ro. Accesat în . 

Vezi și[modificare | modificare sursă]