Ubicuitate

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Ubicuitatea (Cf. franceză ubiquité, latină ubiquitas < latină ubique – peste tot) este calitatea de a fi prezent pretutindeni (sau în mai multe locuri) în același timp.[1]

În teologie[modificare | modificare sursă]

În creștinism, ubicuitatea este un atribut al lui Dumnezeu. În acest sens, ubicuitarismul este o doctrină elaborată de Martin Luther și susținută de mulți dintre urmașii săi, potrivit căreia Hristos, în natura Sa umană, este prezent pretutindeni. Luteranii fac apel la doctrina ubicuității lui Hristos pentru a susține credința că Hristos este prezent fizic în elementele euharistice (prezența reală), spre deosebire de gânditorii reformați (ex.: Huldrych Zwingli) care susțin că Iisus cel fizic este localizat la dreapta Tatălui în cer și, prin urmare, nu poate fi prezent în pâine și vin.[2]

În drept[modificare | modificare sursă]

În dreptul penal, ubicuitatea este un criteriu de apreciere a locului săvârșirii infracțiunii. Infracțiunea se consideră săvârșită pretutindeni unde s-a săvârșit fie și numai un act de executare ori s-a produs rezultatul infracțiunii. Potrivit teoriei ubicuității, legea penală română se aplică tuturor infracțiunilor săvârșite pe teritoriul României.[3]

Note[modificare | modificare sursă]