Parastas
| Slujbele din ritul bizantin |
|---|
 |
Parastasul sau panahida ( gr: παράστασις, parastas[1] sau gr: παννυχίς, pannychis, "veghe"[2][3] sau sl: панvхида, panikhída) este o slujbă religioasă oficiată pentru odihna celor decedați, în cadrul Bisericii Ortodoxă și Bisericilor orientale Catolice, care urmează Ritul Bizantin.
Servicii
[modificare | modificare sursă]În Biserica Ortodoxă, diverse rugăciuni au ca scop odihna celor răposați, cei vii amintindu-și de propria lor efemeritate în această viață pământească. Pentru acest motiv, parastasele au un aer de penitență. Acestea au tendința de a fi oficiate mai frecvent în timpul celor patru posturi.[note 1]
Slujba poate fi individuală și, de cele mai multe ori, are loc la mormântul decedatului. Dacă este o pomenire generală a celor morți, sau dacă mormântul celui pomenit nu este prin apropiere, serviciul este organizat într-o biserică.
Serviciul este compus din Psalmi, ectenii (litanii), imnuri și rugăciuni. În linii general urmează după Utrenie[note 2] și este, de fapt, forma scurtă a slujbei înmormântării[4]. Partea de bază o alcătuiesc rugăciunile de dezlegare și iertare, rostite de preot la sfârșitul slujbei, urmate, ca și la înmormântare, de „Veșnica pomenire”. Una dintre cele mai importante părți ale serviciului este Condacul și în final cântarea „veșnică pomenire” (Slavonă: Vyechnaya Pamyat).
Parastasul este cel mai frecvent oficiat la sfârșitul Sfintei Liturghii; cu toate acestea, el poate fi, de asemenea după Vecernie, Utrenie, sau ca un serviciu separat în sine. În cazul în care serviciul este organizat separat, sunt lecturi din epistolele Pauline și Evanghelii.
Coliva
[modificare | modificare sursă]
Pentru parastas, coliva (un aliment ritual din grâu fiert) este adesea așezată în fața icoanei lui Iisus Hristos, după care este binecuvântată de preot. Coliva este apoi servită tuturor celor care au participat la slujbă.
Ocazii
[modificare | modificare sursă]După moartea unui creștin ortodox, se fac "Rugăciuni pentru Plecarea Sufletului", care se spun de către preot. După care se oficiază un memorial numit Primul parastas, după care citirea din Psaltire începe și continuă neîntrerupt până la înmormântare.
În mod tradițional, în plus față de slujbele din ziua morții, parastasul este efectuat la cererea rudelor persoanei decedate, în următoarele situații:
- A treia zi după moarte
- Noua zi
- De-a patruzecea zi
- Trei luni
- Șase luni
- Prima comemorare a morții (1 an)
- A treia comemorare - 3 ani (unele vor solicita un memorial în fiecare an, la comemorarea decesului)
- A șaptea comemorare (parastasul de șapte ani de la deces).
O formă prescurtată a serviciului memorial este numită Litie (sau Liti sau Litia), din greacă λιτὴ τελετή, litē teletē, adică o simplă ceremonie, sau λιτὸν μνημόσυνον, liton mnēmosynon, adică un simplu mnemosynon; este alcătuită numai din încheierea parastasului. Litia este adesea slujită în pronaosul bisericii în timpul săptămânii obișnuite, în special în timpul Postului Mare.
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ Great Lent, Nativity Fast, Apostles' Fast and Dormition Fast
- ↑ From this comes the Greek name parastas which refers to standing all night in vigil, which in the early days was what literally took place.
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ↑ Arhivat în , la Wayback Machine. "Parastas — Orthodox Terminology — Church of the Mother of God Joy of all the Sorrowful - Mays Landing, NJ", Retrieved 2013-06-29
- ↑ παννυχίς. Liddell, Henry George; Scott, Robert; A Greek–English Lexicon de la Perseus Project
- ↑ Cross, F. L. Cross; Livingstone, E. A., ed. (). The Oxford Dictionary of the Christian Church. Oxford University Press.
- ↑ „Ce sunt și când se săvârșesc slujbele de pomenire pentru adormiții noștri? | Doxologia”. doxologia.ro. . Accesat în .
