Cele șapte laude

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Cele șapte laude, în liturgica creștină, reprezintă un ciclu liturgic de o zi, în decursul căreia se citesc sau se cântă mai multe slujbe de peste zi. Originea celor șapte laude vine de la psalmul 119 (118), versetul 164:

De șapte ori pe zi te laud, din pricina legilor tale celor drepte.

În general, numărul de șapte a fost menținut, în schimb succesiunea acestor slujbe a variat de la o epocă la alta, de la un rit la altul. În ritul latin, din ceasurile mici (III, VI și IX), doar unul e suficient, care va purta atunci numele de ceasul mijlociu sau "ora mediană".

În ritul bizantin[modificare | modificare sursă]

În ritul latin[modificare | modificare sursă]

În ritul armean[modificare | modificare sursă]

În ritul anglican[modificare | modificare sursă]