Politeism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare


Religie tradițională

Aum


Concepte cheie

Dumnezeu · Pământ
Zeitate · Prezicere
Sacrificiu · Lume subterană
Epoca de aur · Inițierea
Axa lumii · Arborele lumii
Mit · Monoteism
Politeism · Sfințenie
Pietre sacre · Sincretism
Societate secretă

Primele forme de religie

Animism · Zoolatrie
Cultul morților · Magie
Polidoxie · Totemism
Fetișism · Șamanism

Locuri istorice

Asia (Bon · Budism
Taoism · Confucianism
Hinduism · Mugyo
Șintoism · Tengriism)
Jainism · Sikhism)
Africa (Egiptul antic
Africa de Sud și Centrală)

Orientul Mijlociu și zona mediteraneană
(Zoroastrism · Islam
Iudaism · Creștinism)

America precolumbiană
Europa precreștină
(Triburi germanice · Armenia antică · Grecia antică · Celți
Slavi)

Oameni

Kohen · Brahman
Druid · Preot
Imam · Lama
Mag · Mobad
Monah · Oracol
Șaman · Volhv

Entități supranaturale

Аlbasta · Înger
Asura · Demon
Jinn · Duh
Satan · Daevas
Vârcolac · Fantomă
Ciort · Elf · Pricolici

Politeism este un termen care provine din limba greacă (πολυθεός , format din πολύς "mulți" și θεός "zeu") însemnând "mulți zei" sau "mulți dumnezei". Sunt considerate politeiste acele religii care nu sunt monoteiste.

Termenul "politeism" s-a născut în lumea iudeo-creștina, fiind folosit pentru prima oara de Filon din Alexandria, pentru a descrie religia grecilor în comparație cu cea iudeo-creștină. O dată cu raspândirea creștinismului în bazinul mediteranean și în Europa, non-creștinii și non-iudeii erau incluși în termenul "neamuri", termen folosit la început de către iudei pentru a-i desemna pe non-iudei. Jean Bodin relansează în anul 1580 folosirea termenului.

Unii politeiști susțin că zeii sau dumnezeii sunt ființe distincte și separate, dar se poate crede într-un principiu unficator, aici fiind inclus acel principiu "unul" al platoniștilor. Alți politeiști consideră multitudinea divinităților lor ca fiind o reprezentare a unei mai mari unități divine; nu un dumnezeu personal, ca in religiile monoteiste, ci o realitate pluralistă a divinului.

Religiile politeiste nu își pun problema originii lumii și a creației; lumea, în cea mai mare parte a ei, este eternă, avandu-și, probabil, originea într-un haos primordial, prin intervenția mai mult sau mai puțin evidentă a zeilor ea ajungând să arate așa cum este astăzi.

Între religiile politeiste de astăzi este inclus șintoismul, dar și unele religii neopăgâne și afroamericane. Budismul și hinduismul sunt politeiste în măsura în care practicanții lor apelează la sisteme filozofico-teologice care să îndreptățească această includere. Catolicismul și ortodoxia sunt considerate de unii din afara lor ca fiind cel puțin apropriate de politeism, datorită doctrinei trinitariene și a cultului sfinților.

Vezi și[modificare | modificare sursă]