Teleologie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Teleologie (limba greacă τελεολογία, compus din τέλος, télos – scop și λόγος, lógos – învățătură) este o teorie, un studiu sau un discurs care are în vedere finalitatea lucrurilor și a ființelor în natură.

Termenul „teleologie” a fost folosit pentru prima oară de filosoful german Christian Wolff în lucrarea sa Philosophia rationalis sive logica, publicată în 1728.[1]

Scopul este unul din termenii cheie în discuțiile teleologice. Care este scopul existenței omului? Cu ce scop am fost creați? sunt două posibile întrebări care pot primi un răspuns printr-o teorie teleologică.

 O obiecție adusă teoriilor teleologice se referă la faptul că ele nu exprimă legile pe care trebuie să le respecte o acțiune pentru a fi considerată și nici nu stabilesc un context social universal valabil în care orice acțiune, indiferent de conținut, să aibă valoare morală.

Note[modificare | modificare sursă]