Sari la conținut

Săptămâna Mare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Intrarea lui Isus în Ierusalim de Duminica Floriilor care marchează începutul Săptămânii Mari.

Săptămâna Mare, Săptămâna Sfântă sau Săptămâna Patimilor (în greacă: Ἁγία καὶ Μεγάλη Ἑβδομάς, Hagia kai Megale Hebdomas; în latină: Hebdomas Sancta sau Hebdomas Maior, „Săptămâna Mare”) în creștinism este ultima săptămână a Postului Mare și săptămâna înainte de Paște. Aceasta include sărbătorile religioase: Duminica Floriilor, Joia Mare, Vinerea Mare și Sâmbăta Mare. A nu se confunda cu Săptămâna Luminată, care este prima saptămână de după Postul Paștelui. În tradiția ortodoxă, Săptămâna Mare începe cu Sâmbăta lui Lazăr, ziua de dinainte de Duminica Floriilor.

Zilele Săptămânii Mari după ritul ortodox:

  1. Sâmbăta lui Lazăr: învierea lui Lazăr din Betania
  2. Duminica Floriilor: intrarea triumfală în Ierusalim
  3. Lunea Mare: blestemarea smochinului, întrebarea pusă de preoții Templului privind autoritatea lui Isus, răsturnarea meselor negustorilor din Templu, diverse pilde.
  4. Marțea Mare: pilda celor zece fecioare
  5. Miercurea Mare
  6. Joia Mare: spălarea picioarelor apostolilor la Cina cea de Taină
  7. Vinerea Mare: răstignirea și moartea lui Isus
  8. Sâmbăta Mare: așezarea în mormânt a trupului lui Isus

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Săptămâna Mare