Existența lui Dumnezeu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Parte a seriei despre
Schnorr von Carolsfeld Bibel in Bildern 1860 001.png
Dumnezeu

Concepții generale
Agnosticism · Apateism · Ateism · Deism
Henoteism · Monolatrism · Monoteism · Politeism
Panenteism · Panteism · Teism · Transteism


Concepții specifice
Creator · Arhitect · Demiurg · Diavol
Susținător · Domn · Tatăl · Monadă
Unitate · Ființă supremă · Totul
Personal · Unitar · Dualism · Trinitate
în religiile abrahamice
(Credința Bahá'í, Creștinism, Islam, Iudaism)
în Ayyavazhi · în Budism · în Hinduism
în Jainism · în Sikhism · în Zoroastrianism


Atribute
Eternitate  · Existența · Gen
Nume (Dumnezeu· Omnibenevolență
Omnipotență · Omniprezență · Omnisciență


Experiența și practicile
Soartă · Rugăciune · Credință · Revelație
Fideism · Gnosis · Metafizică
Misticism · Ermetism · Ezoterism


Subiecte conexe

Isus din Nazaret · Filosofie · Religie · Ontologie
Dumnezeu complex · Neuroteologie
Dilema din Eutyphron · Problema răului
Dumnezeu în artă
Texte religioase


Procentajul populației din țările europene care la recensământul din 2005[necesită citare] au răspuns că „au credință că există Dumnezeu”.

Argumente pentru și împotriva credinței în existența lui Dumnezeu au fost propuse de filosofi, teologi, oameni de știință și alții. În terminologia filosofică, argumentele pentru și împotriva existenței lui Dumnezeu implică în primul rând sub-disciplinele de epistemologie (teoria cunoașterii) și ontologia (natura de a fi), dar de asemenea, teoria generală a valorii, deoarece conceptele de perfecțiune sunt atât de des legate de noțiunile de Dumnezeu.

Argumente pro și contra existenței lui Dumnezeu[modificare | modificare sursă]

Existența sau inexistența lui Dumnezeu, în special al Dumnezeului creștin și iudaic, este un subiect imens al literaturii filosofice. Încă din antichitate, personalități remarcante ale comunității filozofice, aparținând unor diferite naționalități și timpuri, au abordat problematica existenței divinității, tendință care continuă și în zilele noastre, iscând un interes cel puțin la fel de intens.

  • Platon și Aristotel demonstrau existența unei cauze primare de la care provin toate celelalte cauze (argumentul cosmologic);
  • Sf. Anselm de Canterbury propune argumentul ontologic în favoarea existenței, reluat mai apoi de Descartes și criticat de Kant (existența nu e un predicat) [1];
  • Filosoful englez William Paley propune analogia ceasornicarului, care în esență constă în a arăta că, așa cum un ceasornic, un mecanism suficient de complex, are un creator, așa și omul, un mecanism cu mult mai complex, trebuie să aibă un Creator;
  • Spinoza demonstra existența lui Dumnezeu pe bază de definiții și axiome [2]; -Spinoza nu era teist ci panteist [3]: pentru el Dumnezeu este Natura[4];
  • Promotorii religiei arată rolul jucat de aceasta în crearea unui sistem convergent, dacă nu unitar, de valori comportamentale (sau morale), care au influențat apoi creșterea economică [5];
  • Lipsa dovezilor pentru existența zeilor/supranaturalului e principalul argument al ateilor. Bertrand Russell, celebrul filosof, matematician și logician ateu, a fost întrebat ce ar spune dacă ar ajunge în fața lui Dumnezeu după moarte, iar acesta i-ar cere motivele pentru care nu a crezut în El. Replica lui Russell a fost sarcastică dar sinceră: „N-au fost suficiente dovezi, Doamne, n-au fost suficiente dovezi.”;
  • Evoluționismul contrazice direct cartea Genezei [6]. În primul capitol al Genezei, se arată că Dumnezeu a făcut:
  1. „pomi roditori, care să facă rod după soiul lor” (Geneza 1:11),
  2. „iarbă cu sămânță după soiul ei” (Geneza 1:12),
  3. „peștii cei mari și toate viețuitoarele care se mișcă și de care mișună apele, după soiurile lor;... orice pasăre înaripată după soiul ei” (Geneza 1:21),
  4. „viețuitoare după soiul lor, vite, târâtoare și fiare pământești, după soiul lor” (Geneza 1:24),
  5. „fiarele pământului după soiul lor, vitele după soiul lor și toate târâtoarele pământului după soiul lor” (Geneza 1:25).

Formularea „a făcut...după soiul lor” implică o creare simultană a tuturor acestor forme de viață de către Dumnezeu, ceea ce contrazice dovezile materiale privind evoluția acestora, complet independentă de prezumția divinității.

  • Big Bang-ul este compatibil cu crearea lumii din nimic[7], idee susținută de creștinism începând cu secolul al II-lea d.Hr. și adoptată de iudaism.[8]
  • Problema răului (tema teodiceii)[9] pune la îndoială existența unui zeu care este deopotrivă omnipotent, atotcunoscător și atotiubitor, aducând argumentul că un asemenea zeu nu ar trebui să permită existența răului și a durerii [10].
  • Filosoful german Karl Marx opinează că religia ar fi „opiu pentru mase”, în sensul că acestea din urmă ar fi îndoctrinate (sau sedate, ca și sedarea cu opiu), de religie și promotorii acesteia, împotriva declanșării revoluției proletare și a făuririi unei societăți mai bune.
  • În special în țările în care creștinismul este subvenționat de stat, atunci când clerul--servitori ai lui Dumnezeu proclamati de Biserica--comite numeroase încălcări ale normelor religioase pe care le propovăduiește, aceasta reprezintă o atingere directă a conceptului de Dumnezeu [11].
  • Pastorul protestant olandez Klaas Hendrikse, care este ateu,[12] a argumentat într-o carte controversată că inexistența lui Dumnezeu nu ne poate împiedica să credem în Dumnezeu. După el, existente sunt obiectele materiale, iar Dumnezeu nu este un obiect material, ci un proces, o trăire care are loc prin și între credincioși.[12] Reducerea divinului la un simplu concept e, de asemenea, adoptată de mai mulți gânditori moderni, printre care Sam Harris, Cristopher Hitchens, Richard Dawkins, Lawrence Krauss și alții.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ en Existence is not a predicate Philosophyofreligion.info.
  2. ^ en Spinoza, The Ethics Part I (Definitions, Axioms, Prop. XI).
  3. ^ en Vezi definiția panteismului în Michael Levine, "Pantheism" The Stanford Encyclopedia of Philosophy (2007 Edition), Edward N. Zalta (ed.).
  4. ^ Spinoza op. cit. Prop. IV. Cf. ibidem Preface.
  5. ^ Weber, Max (2007). Etica protestantă și spiritul capitalismului. București: Humanitas. ISBN 9735003902 
  6. ^ Biblia Romana: Geneza
  7. ^ Howson, Colin (28 iulie 2011). Objecting to God. Cambridge University Press. p. 92. ISBN 9781139498562. „Nor is the agreement conincidental, according to a substantial constituency of religious apologists, who regard the inflationary Big Bang model as direct evidence for God. John Lennox, a mathematician at the University of Oxford, tells us that 'even if the non-believers don't like it, the Big Bang fits in exactly with the Christan narrative of creation'. ... William Lane Craig is another who claims that the Biblical account is corroborated by Big Bang cosmology. Lane Craig also claims that there is a prior proof that there is a God who created this universe.” 
  8. ^ May, Gerhard (2004). Creatio ex nihilo [Creation from nothing]. Continuum International. p. xii. ISBN 978-0-567-08356-2. http://books.google.com/books?hl=en&lr=&id=LoS05gQUDhEC. Accesat la 23 noiembrie 2009. „If we look into the early Christian sources, it becomes apparent that the thesis of creatio ex nihilo in its full and proper sense, as an ontological statement, only appeared when it was intended, in opposition to the idea of world-formation from unoriginate matter, to give expression to the omnipotence, freedom and uniqueness of God.” 
  9. ^ en G.W. Leibniz, Theodicy.
  10. ^ fr Hans Jonas, Le concept de Dieu après Auschwitz
  11. ^ Este ceea ce în mod ironic se indică prin zicala românească „fă ce zice popa, nu ce face el”
  12. ^ a b nl Hendrikse, Klaas; Kuitert, Harry (2007). „Voorwoord” (în olandeză). Geloven in een God die niet bestaat. Manifest van een atheïstische dominee. Nieuw Amsterdam Uitgevers. pp. 7-8. ISBN 978-90-468-0308-0. http://www.bol.com/nl/p/nederlandse-boeken/geloven-in-een-god-die-niet-bestaat/1001004005469250/index.html