Calea Crucii

Calea Crucii (în latină via crucis - via dolorosa) este o devoțiune religioasă specifică cultului catolic constând în parcurgerea în cântări și rugăciuni specifice, a 14 stații (opriri, stațiuni), în amintirea supliciului îndurat pe Drumul Crucii de Isus Christos la Ierusalim. Această formă devoțională a fost introdusă de călugării franciscani în secolul al XIII-lea, în orașull sfânt (Ierusalim), iar de acolo fiind răspândită în toată Europa catolică, spre ajutorul spiritual al credincioșilor care nu aveau posibilitatea de a se deplasa în Țara Sfântă.

În Transilvania obiceiul a fost preluat și de creștinii români greco-catolici (începând cu secolul XVIII-XIX), precum și de cei ortodocși, mai ales după 1948, odată cu interzicerea Bisericii Române Unite.

O devoțiune catolică asemănătoare cu această Calea Crucii este cea dedicată Maicii Domnului, denumită și "Calea Maicii Îndurerate" (Via Matris Dolorosae).

Vezi și

Capelele din Calea Crucii din Coștiui, monument istoric din secolul al XVIII-lea
Drumul Crucii din Miercurea Ciuc, monument istoric din secolul al XV-lea