Dimitrie Ghica

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Nu confundați cu Dimitrie Ghica-Comănești.
Dimitrie Ghica
Dimitrie Ghica (1).jpg
Date personale
Născut31 mai 1816
București, Țara Românească
Decedat15 februarie 1897, (81 de ani)
București, România
ÎnmormântatCimitirul Bellu Modificați la Wikidata
PărințiGrigore Dimitrie Ghica și Maria Câmpineanu
Naționalitate România
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
EtnieAlbanezi Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
Prim-ministru al României Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deNicolae Golescu
Succedat deAlexandru G. Golescu
Președinte al Senatului României Modificați la Wikidata
Membru al Camerei Deputaților a României Modificați la Wikidata

Partid politicPartidul Conservator
Cunoscut pentruPrim-ministru al României

Dimitrie Ghica (n. , București, Țara Românească[*] – d. , București, România) a fost un politician român, ministru în varii guverne și prim-ministru al României din partea Partidului Conservator între 16 noiembrie 1868-27 ianuarie 1870. A ocupat și alte portofolii în alte guverne.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Născut în Familia Ghica, ca fiu al domnitorului din Țara Românească Grigore Dimitrie Ghica, vlăstar domnesc (i se spunea beizadea Mitică). Studii militare la Viena și Berlin. O vreme a fost ofițer în garda imperială rusă (1838-1839).

În țară a funcționat mai întâi ca membru al Curții de Apel București. Apoi a fost numit, succesiv, prefect al Poliției (1855-1857) și primar al Capitalei[necesită citare].

Deputat în Divanul ad-hoc (1857), a militat pentru unirea Principatelor Române sub domnia unui Principe străin.

A fost președinte al Consiliului de Miniștri – ultimul Guvern al Munteniei – în perioada 19 iulie 1861-22 ianuarie 1862. Președinte al Senatului României, în legislaturile din perioadele 17 noiembrie 1879-8 septembrie 1888 și 9 decembrie 1895-15 februarie 1897.

Ca efor al Spitalelor civile a avut contribuții determinante în construirea unor unități sanitare în București. Modernizarea orașului montan Sinaia i-a stat, de asemenea, în preocupări. În ultimul Guvern pe care l-a condus, a deținut și portofoliul Lucrărilor Publice.

A fost căsătorit cu Charlote Duport.

Este înmormântat la Cimitirul Bellu.

Note[modificare | modificare sursă]


Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Nicolescu, Nicolae C. (), Enciclopedia șefilor de guvern ai României (1862-2006), București: Editura Meronia, pp. 154–156 

Legături externe[modificare | modificare sursă]



Predecesor:
Nicolae Golescu
Ministrul Afacerilor Externe
29 noiembrie 18691 februarie 1870

Succesor:
Nicolae Calimachi-Catargiu


Predecesor:
Ion Brătianu
Prim-ministrul României
28 noiembrie 186814 februarie 1870

Succesor:
Nicolae Golescu