George Macovescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
George Macovescu
George Macovescu.jpg
Liderul comunist George Macovescu, la Conferința pentru securitate și cooperare în Europa de la Helsinki (1975)
Date personale
Născut28 mai 1913
Joseni, Buzău, România
Decedat20 martie 2002, (89 de ani)
, România
Căsătorit cuTereza (Teri) Macovescu și Emilia Marinela Macovescu
Copii1. Sandra Macovescu fosta iubită a lui Gabi Balint și mai apoi soția lui Miodrag Belodedici[1]
2. Vali Macovescu
NaționalitateRomân
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiediplomat
scriitor
om politic
jurnalist Modificați la Wikidata
Ministru de Externe al României
În funcție
17 octombrie 1972 – 8 martie 1978
Precedat deCorneliu Mănescu
Succedat deȘtefan Andrei

Partid politicPartidul Comunist Român
Alma materFacultatea de Drept din București
Profesieom politic, scriitor
Președinte al Uniunii Scriitorilor din România între 1978-1982

George Macovescu (n. 28 mai 1913, Joseni, Buzău - d. 20 martie 2002)[2] a fost un politician comunist, ministru de externe și scriitor român.

Biografie[modificare | modificare sursă]

A debutat în anii 1930 în ziarele Adevărul și Dimineața, iar în 1936 se înscrie în Partidul Comunist Român, care era în ilegalitate. A absolvit Facultatea de Drept din București în 1939.

Între 1947-1949 este membru al Legației României la Londra, după care este director la Ministerul Afacerilor Externe până în 1952, când este exclus din corpul diplomatic. Lucrează ca redactor-șef adjunct la „Gazeta literară” [3] și predă la Facultatea de Litere a Universității București. [4] În 1959 revine în diplomație, fiind trimis ambasador extraordinar și plenipotențiar al RPR în SUA. Între 1961-1967 este adjunct al ministrului de externe, iar între 1967-1972 prim-adjunct. Între 1972-1978 este ministru de externe.

În 1979 a sărit în sprijinul lui Nicolae Ceaușescu, atacat de Constantin Pârvulescu la Congresul PCR.[5]

Președinte al Uniunii Scriitorilor din România între 1978-1982.[6]

Prima sa soție a fost Tereza, iar a doua Emilia.[7]

Tereza Macovescu, o evreică maghiarofonă fostă ilegalistă, a devenit o activistă a Partidului Comunist Român. Ea a fost exclusă din partid în 1952, pe motivul că „are atitudine ușuratică și neprincipialitate în ceea ce privește raporturile cu unii mici burghezi”. Tereza a devenit ulterior traducătoare angajată de diverse edituri, așa cum a fost de exemplu Editura pentru Literatură Universală.[8]

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • Contradicții în Imperiul Britanic, București, 1950;
  • Viața și opera lui Al. Sahia, București, 1950;
  • Gheorghe Lazăr, București, 1954;
  • Unele probleme ale reportajului literar, București, 1956;
  • Oameni și fapte, București, 1957;
  • Introducere în știința literaturii, București, 1962;
  • Vârstele timpului, București, 1971;
  • Catargele înalte, București, 1972;
  • Farmecul pământului. Jurnal la marginea dintre vis și viață, București, 1977; ediția (Parfumul amar al pelinului verde), București, 1982;
  • Semnul dintre ochi, București, 1983;
  • Undeva, cândva, București, 1985;
  • Trecânde anotimpuri, București, 1988.
  • Jurnal, Vol. I, Domino, București, 2006 [9]

Ordine și distincții[modificare | modificare sursă]

  • Ordinul Apărarea Patriei clasa a II-a[10]

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]