Barbu Bellu
| Barbu Bellu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1825  |
| Decedat | 1900 (75 de ani) |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | judecător politician |
| Limbi vorbite | limba română |
Modifică date / text  | |
| Născut : |
1825 | Decedat : |
1900 |
|---|---|---|---|
Barbu Bellu (n. mai 1825 – d. 27 iulie 1900) a fost un om politic român din secolul al XIX-lea, de origine aromână.[1] Printre altele, a îndeplinit și funcțiile de ministru al culturii (religiei și instruirii publice) și al justiției în guvernul Barbu Catargiu, între 22 ianuarie-24 iunie 1862, respectiv ministru al justiției în guvernul Nicolae Kretzulescu 1.
Ulterior, în 1866 a fost înălțat de împăratul austriac la rangul de baron.
Cimitirul Bellu, unde a și fost înmormântat, cel mai cunoscut cimitir din România, a fost înființat pe un teren donat de către Barbu Bellu administrației locale.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Barbu Bellu a fost fiul logofătului Alexandru Bellu (1799—1853), și al Irinei (n. Văcărescu), fiica marelui ban Barbu Văcărescu (d. 1832) și strănepoata lui Ienăchiță Văcărescu (1730–1796).
Și-a făcut studiile în jurul anului 1843 în Grecia, în Atena, iar din 1850 a devenit judecător la tribunalul județului Ilfov, din 1852 conducând instituția respectivă. În 1856 devine procuror la Curtea de Argeș.
La 7 februarie 1862, Barbu Bellu este numit ministru al culturii, funcție din care demisionează la 24 iunie 1862, după ce primul ministru Barbu Catargiu, vărul său, este asasinat. Apoi, pentru timp de aproape două luni (14 iunie - 8 august 1863), ocupă funcția de ministru al Justiției în Guvernul Nicolae Crețulescu (1).
A fost membru al Parlamentului, din partea județului Muscel, în 1859, 1861 și 1864. În 1866, împăratul austriac Francisc Iosif i-a acordat titlul de baron. După abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza, Barbu Bellu s-a retras din viața publică.
Barbu Bellu mai avea trei frați: Gheorghe (1826-1875), mezinul familiei, Constantin, și Ștefan (1824-1902). [2]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Prima curte boierească a familiei Bellu în Muntenia își așteaptă salvatorii, 17 iulie 2012, Ciprian Plăiașu, Adevărul, accesat la 24 iulie 2012
- ^ Povestea Baronului BELLU, cel care a dat numele celebrului cimitir din București Arhivat în , la Wayback Machine. one.ro, 05 august 2016
Referințe
[modificare | modificare sursă]- Dimitrie R. Rosetti (1897) Dicționarul contimporanilor, Editura Lito-Tipografiei "Populara"
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Prima curte boierească a familiei Bellu în Muntenia își așteaptă salvatorii, 17 iulie 2012, Ciprian Plăiașu, Adevărul
- Personalități Aromâne: Barbu Bellu
- SERIAL Boieri mari, Episodul 12: Bellu, donațiile unei familii de baroni - 1 aprilie 2017, 18:54 de Medeea Stan, accesat 1 mai 2017, www.adevarul.ro
| Predecesor: ' |
Guvernul Barbu Catargiu (Barbu Bellu - ministrul al culturii și justiției) 22 ianuarie - 24 iunie 1862 |
Succesor: Nicolae Kretzulescu Guvernul Nicolae Kretzulescu (primul) |
| Predecesor: Nicolae Kretzulescu (30 decembrie 1862 - 14 iunie 1863) |
Guvernul Nicolae Kretzulescu (1) (Barbu Bellu - ministrul justiției) 14 iunie - 8 august 1863 |
Succesor: Nicolae Kretzulescu (interimar) Guvernul Nicolae Kretzulescu (1) |
| |||||||||||