Gabriel Oprea
Gabriel Oprea (n. 1 ianuarie 1961, Fundulea, România) este un politician și fost ofițer român, lider al partidului UNPR, fost ministru al Apărării Naționale (23 decembrie 2009 – 7 mai 2012) și fost ministru al Afacerilor Interne (22 decembrie 2008 – 12 ianuarie 2009 și 5 martie 2014 – 9 noiembrie 2015).
Educație și formare profesională[modificare | modificare sursă]
Gabriel Oprea a absolvit în 1983 cursurile Școlii Militare de Ofițeri Activi Sibiu, cu diplomă și gradul de locotenent. În 1990 și-a luat licența în drept la Universitatea din București, în 1997 a absolvit cursurile postuniversitare ale Colegiului Național de Apărare, iar în anul 2000 și-a susținut lucrarea de doctorat în domeniul Procedurii Penale sub coordonarea profesorului universitar doctor Ion Neagu.[1]
Ministrul Educației i-a retras în 2016 titlul de doctor.[2]
Cariera militară[modificare | modificare sursă]
După absolvirea Școlii Militare de Ofițeri din Sibiu, la arma Intendență, specialitate Logistică, în urma căreia a obținut gradul de locotenent, Gabriel Oprea a activat până în 1990 ca ofiter de intendenta și apoi ca ofițer consilier juridic cu grad de căpitan, fiind activat în 2001 drept colonel de Justiție[3]. În decembrie 2001 a fost promovat la gradul de general maior activ de justiție militară[4]. În 2003 primește a doua stea la gradul de general, în urma activității desfășurate la Rezervele Statului într-o funcție de general cu trei stele. Este trecut în rezervă. Primește a treia stea la 1 decembrie 2008.[5] In anul 2009, președintele Traian Băsescu îi oferă și cea de-a patra stea, deținând astfel cel mai înalt grad din armata română, exceptând gradul de "mareșal" care este foarte rar și se acordă doar pe timp de război.
Activitate didactică[modificare | modificare sursă]
În perioada 2000 – 2002, Gabriel Oprea a fost director adjunct al Colegiului Național de Apărare, iar vicepreședinte al Fundației Colegiului Național de Apărare și profesor asociat la catedra de Securitate Națională. Începând cu 2001 Gabriel Oprea a devenit profesor la Colegiul Național de Apărare, iar din 2002 conducător de doctorat la Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”. Între anii 2003 – 2005, Gabriel Oprea a fost membru în Comisiile de Specialitate ale Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare - Comisia de Științe Militare, Ordine Publică și Siguranță Națională. În prezent, Gabriel Oprea este profesor și conducător de doctorat la Academia Națională de Informații, unde activează din 2008. În 2017 unui doctorand al lui Gabriel Oprea i-a fost retras titlul pentru plagiat.[6]
Activitate politică[modificare | modificare sursă]
Din 2001 până în 2002, Gabriel Oprea a îndeplinit funcția de secretar de stat și președinte al Administrației Naționale a Rezervelor Statului. Între 2002 și 2003, a fost prefect al Municipiului București, iar între anii 2003 și 2004 a fost ministru Delegat pentru Administrația Publică, în Ministerul Administrației și Internelor. În 2003, Gabriel Oprea a devenit membru PSD, îndeplinind funcția de vicepreședinte și membru al Biroului Coordonator Național între anii 2004 – 2005 și de președinte al Departamentului de Apărare, Ordine Publică și Siguranță Națională, în perioada 2006 - 2009. Gabriel Oprea a fost ales de două ori deputat de Ilfov, prima oară în 2004 și apoi în 2008. Este inițiatorul mai multor legi și propuneri legislative, printre care se numără și proiectul de lege privind taxa pe marile averi. În legislatura 2004 - 2008, Gabriel Oprea a fost membru al Comisiei Parlamentare Permanente a Camerei Deputaților și Senatului pentru exercitarea Controlul Parlamentar asupra Activității SRI.
Imediat după alegerile din 2008, partidul său l-a propus pentru funcția de ministru de interne. În ianuarie 2009, în urma numirii în funcția de director general al DGIPI din Ministerul Administrației și Internelor a chestorului de poliție Virgil Ardelean, au apărut nemulțumiri în cadrul partidului privind numirile secretarilor de stat[7], pe care ministrul le făcea fără a consulta partidul, considerând că aceasta este exclusiv prerogativa ministrului.[8]
Prin decizia biroului executiv național al PSD îi este retras sprijinul politic și este propus pentru excluderea din partid. Ca urmare a acestui fapt își prezintă demisia primului-ministru Emil Boc[9], care o acceptă, încheindu-și activitatea de ministru al Administrației și Internelor. În același timp, pe și-a prezentat demisia din funcția de președinte al organizației județene Ilfov a PSD (pe care o conducea din 2004) și a părăsit partidul, activând ca deputat independent în Parlament. La sfârșitul lui 2009, a fost propus din nou ca ministru de interne în guvernul Negoiță care însă nu a fost validat.[10] În perioada 23 decembrie 2009 – 7 mai 2012 a fost ministru al Apărării Naționale, mai întâi în guvernul Boc 2 și apoi în cabinetul Ungureanu. Grupul independenților din Parlament, condus de Gabriel Oprea, a fondat în 2010 partidul Uniunea Națională pentru Progresul României, al cărei președinte este. În iulie 2012, UNPR și PSD au format Alianța de Centru Stânga, care a devenit parte a USL.
Controverse[modificare | modificare sursă]
Accident 2015[modificare | modificare sursă]
Pe 21 octombrie 2015, pe timp de ploaie, Bogdan Cosmin Gigina, polițist ce făcea parte din coloana oficială ce îl escorta, a murit într-un accident de circulație.
În 5 februarie 2016, procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Secția de combatere a corupției au dispus efectuarea urmăririi penale față de Gabriel Oprea pentru abuz în serviciu constând în folosirea resurselor umane și materiale ale Ministerului Afacerilor Interne pentru a asigura, în mod nelegal, însoțirea deplasărilor efectuate de ministru cu echipaje ale poliției rutiere și abuz în serviciu constând în încheierea unui protocol în baza căruia procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a beneficiat, în mod nelegal, de însoțirea deplasărilor efectuate cu echipaje ale poliției rutiere.
Pe 11 mai 2016 Gabriel Oprea a fost trimis în judecată de procurorii Direcției Naționale Anticorupție pentru infracțiunea de abuz în serviciu, dacă funcționarul a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit. Oprea a fost acuzat că ar fi dispus suplimentarea fondurilor pentru cheltuieli operative ale MAI și a aprobat achiziția unui autoturism Audi A8 în scopul declarat al asigurării protecției demnitarilor.
Pe 15 mai 2023 Înalta Curte de Casație și Justiție l-a achitat definitiv pe Gabriel Oprea în acest dosar.
La 19 septembrie 2016, parlamentarii au decis să îl protejeze pe Gabriel Oprea, votând pentru păstrarea imunității acestuia, împotriva urmăririi penale a DNA.[11][12][13] Acțiunea a dus la proteste în stradă în București și în mai multe orașe din țară.[14][15] Manifestații au venit cu pancarte pe care scrie „Vrem dreptate!“, „Egalitate în fața legii“, „Demisia urgentă a cercetaților penal“, „Grup infracțional (73), treci la tribunal” și „Parlament murdar, nu mai tolerăm nesimțirea voastră“.[14]
Ulterior, la o săptămană dupa aceasta data, pe 26 septembrie 2016, Gabriel Oprea demisioneaza din Senat. [16] Cu toate acestea, Gabriel Oprea nu a fost chemat la DNA pentru audieri decat mai bine de un an mai tarziu, si anume pe data de 6 octombrie 2017. [17]
Doctorat[modificare | modificare sursă]
Pe 1 iulie 2015 Emilia Șercan publică în HotNews o investigație jurnalistică în care verifică de plagiat teza de doctorat a lui Gabriel Oprea.[18] Șercan susține că teza prezintă elemente problematice.
„Teza de doctorat a premierului interimar Gabriel Oprea, sustinuta in anul 2000 la Facultatea de Drept a Universitatii din Bucuresti, contine o serie de elemente pe care comunitatea academica le include in categoria plagiatului. Calupuri intregi de text sunt preluate ad litteram din lucrarile altor autori, lucrarea fiind in esenta un mixt de paragrafe amalgamate, fara a contine o introducere sau concluzii proprii.”—Emilia Șercan
În 2016, Consiliul general al CNATDCU a stabilit prin vot că Gabriel Oprea a plagiat în teza sa de doctorat.[19][20]
Distincții și decorații[modificare | modificare sursă]
Gabriel Oprea a fost distins în 2000 de către președintele Emil Constantinescu cu Ordinul Național Steaua României în grad de Cavaler. În 2002, președintele Ion Iliescu i-a acordat Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Cavaler.
Lucrări publicate[modificare | modificare sursă]
- Elemente de artă strategică romanească, prim autor, Fundația Colegiului Național de Apărare, București, 2001
- Interesele naționale ale României în condițiile integrării europene, prim autor, Colegiul Național de Apărare, București, 2001
- Introducere in dreptul internațional umanitar, coautor, Editura Cartega, București, 1999
- O.S.C.E., organizatie pentru secolul 21, autor, Fundația Colegiului Național de Apărare, București, 2001
- Studii de drept internațional umanitar, prim autor, Fundația Colegiului Național de Apărare, București, 2001
- Dreptul internațional umanitar, instrumente juridice internaționale, coautor, Regia Autonoma Monitorul Oficial, București, 2003
- România - integrare și securitate, prim autor, Editura Balcanii și Europa, București, 2005
- Plângerea prealabilă, Editura Cartea Universitară, București, 2008.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ „Oprea Gabriel”. www.cdep.ro. Accesat în .
- ^ Actul prin care i se retrage titlul de doctor lui Oprea, elaborat azi., 1 septembrie 2016,Mediafax
- ^ „Gabriel Oprea”. Guvernul României. Accesat în .[nefuncțională]
- ^ Decretul nr.990 din 29 noiembrie 2001 privind acordarea gradului de general de brigadă și unor colonei și comandori Camera Deputaților, accesat 05 februarie 2015
- ^ Decrete semnate de președintele României la 1 decembrie 2008
- ^ Primul doctorand al lui Gabriel Oprea căruia i se retrage titlul pentru plagiat, 14 noiembrie 2017
- ^ „Mircea Geoană: Gabriel Oprea a acționat în afara disciplinei de partid în cazul numirilor făcute în minister”. Antena 3. . Accesat în .
- ^ „Oprea: Decizia numirii lui Ardelean îmi aparține”. Realitatea TV. . Accesat în .
- ^ „Cristian David i-a predat stafeta lui Gabriel Oprea, la Ministerul de Interne”. Hotnews.ro. . Accesat în .
- ^ „BIO: Gabriel Oprea, general cu patru stele în rezervă, nominalizat pentru Ministerul Apărării”. Mediafax. . Accesat în .
- ^ De asta vă urăsc oamenii!, 20 septembrie 2016, Georgeta Condur, Adevărul, accesat la 22 septembrie 2016
- ^ Oprea, lașule, demisia! Doamna Gigină, vă cerem noi iertare pentru ei!, 23 septembrie 2016, Ramona Ursu, Adevărul, accesat la 23 septembrie 2016
- ^ Parlamentarii români au invadat pământul, 21 septembrie 2016, Deutsche Welle, Adevărul, accesat la 24 septembrie 2016
- ^ a b Proteste după decizia Senatului în cazul Oprea, în București și în mai multe orașe din țară FOTO VIDEO, 22 septembrie 2016, Alina Vasile, Mircea Barbu, Mihai Voinea, Victor Arvunescu, Adevărul, accesat la 22 septembrie 2016
- ^ Miting în Piața Mihai Viteazul din Craiova, după votul din Senat în cazul Oprea. Protestatarii: „Integritate nu imunitate“ FOTO VIDEO, 22 septembrie 2016, Andreea Mitrache, Adevărul, accesat la 22 septembrie 2016
- ^ Gabriel Oprea a demisionat din Senat. El nu a fost prezent la sedinta de plen pentru a face el insusi anuntul, 26 septembrie 2016, Iulia Rosca, HotNews, accesat la 10 octombrie 2017
- ^ Gabriel Oprea, audiat la DNA în dosarul Gigină: „Nu m-au trimis în judecată. Am făcut o declarație”, 6 octombrie 2017, Antena3, accesat la 10 octombrie 2017
- ^ „EXCLUSIV Gabriel Oprea, primul autor de plagiat muncit cu "copy paste", "cut" si alte metode - Esential - HotNews.ro”. www.hotnews.ro. . Accesat în .
- ^ „CNATDCU”. www.cnatdcu.ro. Accesat în .
- ^ „„Plagiat!" Verdictul CNATDCU în cazul tezei de doctorat a lui Gabriel Oprea”. Republica. Accesat în .
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Site web personal Arhivat în , la Wayback Machine.
| Predecesor: Mihai Stănișoară |
Ministrul Apărării Naționale 23 decembrie 2009 – 7 mai 2012 |
Succesor: Corneliu Dobrițoiu |
| |||||||||||||||||
- Nașteri în 1961
- Nașteri pe 1 ianuarie
- Cavaler al Ordinului Steaua României
- Decorați cu Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Cavaler
- Deputați români 2004-2008
- Deputați români 2008-2012
- Generali români din secolul al XXI-lea
- Militari români
- Miniștrii apărării naționale
- Oameni din Fundulea
- Prefecți ai Bucureștiului
- Politicieni români din secolul al XXI-lea
- Politicieni români în viață
- Senatori români 2012-2016
- Membri ai Partidului Social Democrat
- Membri ai UNPR
- Profesori universitari români