Gheorghe Bibescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Gheorghe Bibescu
Paulus Petrovitz - Domnitorul Gheorghe Bibescu.jpg
Gheorghe Bibescu
Date personale
Născut [1] Modificați la Wikidata
Craiova, Țara Românească Modificați la Wikidata
Decedat (69 de ani)[2] Modificați la Wikidata
Paris, Franța Modificați la Wikidata
Înmormântat Cimitirul Père-Lachaise Modificați la Wikidata
Părinți Q18536991[*] Modificați la Wikidata
Frați și surori Barbu Știrbei Modificați la Wikidata
Copii Alexandre Bibesco[*]
Grégoire Bibesco[*]
Q18537809[*]
Nicolas Bibesco[*]
Maria Bibescu Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of Wallachia.svg Țara Românească Modificați la Wikidata
Ocupație om politic Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Prince régnant de Walachie - Gheorghe Bibescu 1844

Gheorghe Bibescu (n. 26 aprilie 1804, Craiova - d. 1 iunie 1873, Paris) a fost domn în Țara Românească în perioada 1 ianuarie 1843 - 13/25 iunie 1848.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Gheorghe Bibescu era descendent direct al domnului Constantin Brâncoveanu.[3]

Este frate cu principele Barbu Știrbei. După ce-și face studiile la București și Paris, intră în 1824 în administrația publică a țării, la Ministerul de Justiție și de Externe, dar demisionează în 1834, trăind până la 1842 la Paris și Viena. Reîntors, conduce opoziția contra domnului Alexandru D. Ghica și reușește să câștige alegerile din 20 decembrie 1842, cu circa 69% dintre voturi.[4]

Ca domn a luat unele măsuri bune: a mărit armata numeric, a pus ordine în finanțele țării, i-a ajutat pe sinistrații bucureșteni care și-au pierdut casele în urma unui incendiu în ziua de Paști a lui 1847. Domnia lui a suferit din cauza influenței covârșitoare a Rusiei. Concesia minelor dată rusului Trandafiloff, produce mari nemulțumiri, iar adunarea țării o anulează. Bibescu însă, suspendă adunarea "pentru rele aplicări și gândiri", după care a condus autoritar țara, prin decrete, până în noiembrie 1846. Apoi s-au făcut din nou alegeri, în care Bibescu a dobândit în Adunare o majoritate prietenoasă. La fel de rău a fost primită încercarea lui de a introduce limba franceză ca limbă de predare în școlile superioare. Revoluția Franceză de la 1848, se repercutează și în București. După citirea Proclamației de la Islaz (9 iunie), ea este impusă și domnului la București. Bibescu a fost indecis, nu a trecut nici de partea revoluției și nici nu a înăbușit-o, astfel încât este nevoit să abdice la 13/25 iunie 1848 și să părăsească țara plecând în Transilvania.

S-a căsătorit prima dată cu Zoe Brâncoveanu. La 12/24 decembrie 1827 s-a născut primul copil, Grigore Bibescu, care primește numele de la nașul său banul Brâncoveanu. A doua oară se căsătorește cu Marițica Văcărescu-Ghica la 21 septembrie 1845, la Focșani.

Maria Bibescu, contesă de Montesquiou-Fézensac este una dintre fiicele domnitorului Gheorghe Bibescu cu a doua sa soție, Marițica Văcărescu-Ghica. Pe o porțiune din moșia ei din nordul Bucureștiului au luat naștere Aeroportul Băneasa și cartierul Băneasa de azi.

Galerie imagini[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ "Gheorghe Bibescu", Gemeinsame Normdatei, accesat la 13 octombrie 2015 
  2. ^ "Gheorghe Bibescu", data.bnf.fr, accesat la 10 octombrie 2015 
  3. ^ Berindei, Dan (1989), „Urmașii lui Constantin Brâncoveanu și locul lor în societatea românească. Genealogie și istorie”, în Cernovodeanu, Paul și Constantiniu, Florin, Constantin Brâncoveanu, București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, p. 285 
  4. ^ Cristian Preda, Rumânii fericiţi. Vot şi putere de la 1831 până în prezent.Editura Polirom, Iaşi, 2011, p. 54. ISBN 978-973-46-2201-6

Legături externe[modificare | modificare sursă]


Predecesor:
Alexandru D. Ghica
Domnitor al Țării Românești
1843 - 1848

Succesor:
Barbu Știrbei