Constantin Vișoianu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Constantin Vișoianu
Constantin Vișoianu 1945cr.jpg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Urlați, România Modificați la Wikidata
Decedat (96 de ani) Modificați la Wikidata
Washington, SUA Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupație diplomat Modificați la Wikidata
Ministru de externe al României Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat de Grigore Niculescu-Buzești
Succedat de Gheorghe Tătărăscu

Alma mater Universitatea din Paris
Universitatea din București

Constantin Vișoianu (n. , Urlați, România – d. , Washington, SUA) a fost un jurist, diplomat, publicist și om politic român, care a îndeplinit funcția de ministru de externe în al doilea guvern Sănătescu (4 noiembrie 1944 - 6 decembrie 1944) și în guvernul Nicolae Rădescu (6 decembrie 1944 - 28 februarie 1945).

Biografie[modificare | modificare sursă]

A studiat la Facultatea de Litere a Universității din București, luându-și apoi doctoratul în drept la Paris. Revenit în România, Vișoianu a activat (din 1926) ca avocat la baroul Olt, apoi la baroul din București (1937). A fost secretar al Tribunalului mixt de arbitraj de la Paris (1926-1929), consilier tehnic la Liga Națiunilor, expert la departamentul pentru limbi și naționalități de la Geneva. În perioada 1931-1933, Constantin Vișoianu a făcut parte din delegația permanentă a României la Conferința de dezarmare a Ligii Națiunilor, îndeplinind apoi funcțiile de trimis extraordinar și ministru plenipotențiar al României la Haga (1933-1935) și la Varșovia (1935-1936).

Vișoianu s-a făcut remarcat și ca publicist, fiind autorul mai multor articole de politică externă publicate în Viața Românească, Prezentul, Jurnalul, Jurnalul de dimineață etc. În aprilie 1944, a fost trimis la Cairo pentru a negocia încheierea armistițiului cu Aliații, dar tratativele au fost infructuoase. După arestarea guvernului antonescian, a fost numit ministru al afacerilor străine (4 noiembrie 1944 - 5 martie 1945) în guvernele conduse de generalii Constantin Sănătescu și Nicolae Rădescu.

Vișoianu a plecat din România în 1946 și a trăit restul vieții în SUA. [1] În noembrie 1947, Vișoianu a fost condamnat în contumacie de Tribunalul Militar al Regiunii a II-a din București la 15 ani de muncă silnică, 5 ani de degradare civică, confiscarea averii și 50,000 de lei cheltuieli de judecată.[2] El a făcut parte din prima generație a exilului politic.

În 1950 a fost numit de Regele Mihai în Comitetul Național Român, pentru a exprima opoziția față de regimul comunist[3]. Vișoianu a fost acuzat, împreună cu Alexandru Cretzianu, că nu a pus la dispoziția Comitetului Național Român un fond de 6 milioane de franci elvețieni[4].

A îndeplinit o lungă perioadă funcția de președinte la Comitetul Național Român (1948) (1948-1975) și a fost membru al mai multor organisme asemănătoare. A încetat din viață la 4 ianuarie 1994, în Washington, D.C..

Citat[modificare | modificare sursă]

„Actuala graniță a expansiunii comuniste nu este decât provizorie. Nu este decât punctul de plecare al unor noi atacuri. Europa însăși este prea mica pentru a fi împărțită în zone. Lumea însăși a devenit prea vulnerabila pentru a tolera astfel de amputări dureroase.”
—Constantin Vișoianu

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Stan Stoica - Dicționar biografic de istorie a României (Ed. Meronia, București, 2008)


Predecesor:
Grigore Niculescu-Buzești
Ministrul Afacerilor Străine
4 noiembrie 19445 martie 1945

Succesor:
Gheorghe Tătărăscu