Cristian Diaconescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Cristian Diaconescu
CDiaconescu5082009.jpg
Cristian Diaconescu

În funcție
24 ianuarie 2012 – 7 mai 2012
Președinte Traian Băsescu
Prim-ministru Victor Ponta
Precedat de Theodor Baconschi
Succedat de Andrei Marga
În funcție
22 decembrie 2008 – 2 octombrie 2009
Prim-ministru Emil Boc
Mihai Răzvan Ungureanu
Precedat de Lazăr Comănescu
Succedat de Cătălin Predoiu (interimar)

Ministrul de justiție
În funcție
10 martie 2004 – 28 decembrie 2004
Prim-ministru Adrian Năstase
Precedat de Rodica-Mihaela Stănoiu
Succedat de Monica Macovei

Născut(ă) 2 iulie 1959 (1959-07-02) (56 de ani)
București
Partid politic PMP(2014–)
Independent (2009-10, 2012-2014)
UNPR (2010–2012)
PSD (2002–2009)
Profesie Avocat
Naționalitate Român

Cristian Diaconescu (n. 2 iulie 1959, București) este un politician român și diplomat român, de formație jurist.

A fost vicepreședinte al Senatului României, a fost ministru al justiției în guvernul Adrian Năstase (10 martie–28 decembrie 2004) și ministru de externe în guvernul Emil Boc (1) (2008–2009), din partea PSD. În data de 24 ianuarie 2012 a fost numit ministru de externe în guvernul Emil Boc (2), de această dată din partea UNPR. A fost ministru de externe în guvernul Mihai Răzvan Ungureanu.

Cristian Diaconescu a devenit consilier al președintelui Traian Băsescu, din mai 2012, funcție deținută până la 30 aprilie 2014.[1]

Începuturile carierei[modificare | modificare sursă]

A absolvit, în 1983, Universitatea din București, Facultatea de Drept. În același an a fost numit judecător la Judecătoria Sectorului Agricol Ilfov; în perioada 1984 - 1990 a fost judecător la Judecătoria Sectorului 4 din București. În anul 2007, Cristian Diaconescu și-a dat doctoratul în dreptul comertului internațional la Academia de Studii Economice.

Carieră profesională[modificare | modificare sursă]

În perioada 1990 - 2000 a deținut numeroase funcții de răspundere în cadrul Ministerului Afacerilor Externe printre care: diplomat în Delegația Permanentă, ulterior Misiunea Permanentă a României la OSCE; coordonator al secției de cooperare în domeniul politico-militar al OSCE din MAE; diplomat în Misiunea Permanentă a României pe lângă Organizațiile Internaționale de la Viena, adjunct al șefului misiunii pentru domeniile politico-militar și de securitate ale OSCE; director al Direcției OSCE și de Cooperare cu Structurile Subregionale din Ministerul Afacerilor Externe; director general al Direcției Generale Juridice și Consulare din Ministerul Afacerilor Externe; șef de delegație la reuniunile privind Dimensiunea Umană a OSCE, Comisia privind Drepturile Omului la Geneva și Comisia Dunării. În anul 2000, luând în considerare experiența sa în negocierile internaționale, Ministerul Afacerilor Externe i-a încredințat o importantă misiune internațională, numindu-l Secretar general adjunct al Organizației pentru Cooperare Economică la Marea Neagră (OCEMN) și ambasador en pied în această organizație.

Anul 2001 a marcat pentru Cristian Diaconescu începutul carierei politice prin numirea sa ca Secretar de Stat pentru Afaceri Bilaterale în cadrul Ministerul Afacerilor Externe. Această funcție a fost îndeplinită în paralel cu funcția de negociator șef pentru Tratatul privind regimul frontierei de stat româno-ucrainene, pentru Tratatul Politic de bază între România și Federația Rusă, pentru Legea maghiarilor din statele vecine Ungariei pentru tratatele și acordurile bilaterale privind regimul frontierelor, protecția minorităților și readmisia, precum și în domeniul măsurilor de creștere a încrederii și securității în Europa. Începutul anului 2004, an hotărâtor pentru procesul de aderare a României la Uniunea Europeană, i-a adus numirea ca Ministru al Justitie.

În paralel cu cariera profesională, Cristian Diaconescu a desfășurat și o activitate didactică și științifică ca membru fondator în Fundația Colegiului Național de Apărare, membru asociat al Jamestown Foundation, secretar științific al Asociației de Drept Internațional și Relații Internaționale, profesor în cadrul Colegiului Național de Apărare și în cadrul Institutului de Drept și Relații Internaționale unde a susținut cursuri privind tematica securității și cooperării europene și euro-atlantice. În anul 2007 Cristian Diaconescu a obținut titlul de doctor în drept.

Începând cu anul 2002, Cristian Diaconescu a fost membru PSD, apoi alături de alți parlamentari social-democrați formațiunea pentru a fonda UNPR, fiind ales la înființarea acestuia Președinte de onoare și anunțat drept candidat la președinția României.

Cariera politică[modificare | modificare sursă]

Cristian Diaconescu a fost ministru in guvernele: Adrian Năstase (martie 2004 - decembrie 2004), Emil Boc (1) (decembrie 2008 -octombrie 2009) si Mihai Razvan Ungureanu (martie 2012-mai 2012).

Ministru al justiției[modificare | modificare sursă]

În martie 2004 a fost numit ministru al justiției cu misiunea de a negocia și închide capitolul 24, Justiție și Afaceri Interne, în cadrul procesului de aderare a României la Uniunea Europeană. În noiembrie 2004 Cristian Diaconescu a raportat Guvernului României închiderea acestui capitol facilitând astfel finalizarea procesului de integrare în Uniunea Europeană.

În Senatul României, Cristian Diaconescu a deținut funcțiile de vicepreședinte al Comisiei Drepturilor Omului și Președinte al Comisiei de Apărare, Ordine Publică și Siguranță Națională din Senat si Vicepresedinte al Senatului.

Candidatura la alegerile locale din 2008[modificare | modificare sursă]

La alegerile locale din aprilie 2008 a fost candidatul PSD-ului la funcția de primar general al Bucureștiului. S-a clasat pe locul al treilea în primul tur de scrutin, cu 12,33% din voturi. A fost devansat de Sorin Oprescu (30,12%), cel care a fost ales primar în turul al doilea, și de Vasile Blaga (29,56%).

Ministru de externe[modificare | modificare sursă]

În decembrie 2008, în urma alegerilor legislative la care a obținut un mandat de senator de București din partea PSD; timp de un an a îndeplinit funcția de ministru de externe în primul guvern condus de Emil Boc.În toamna lui 2009, a demisionat din guvern, împreună cu toți miniștri PSD, ca reacție la demiterea ministrului de interne Dan Nica.[2]

Fondarea UNPR și activitatea în cadrul acestuia[modificare | modificare sursă]

Cristian Diaconescu s-a alăturat fostului său coleg de partid Gabriel Oprea, care demisionase cu un an înainte, în grupul parlamentar independent fondat de acesta.[3] El s-a alăturat apoi eforturilor lui Oprea de a înființa o nouă formațiune politică de stânga, formațiune denumită Uniunea Națională pentru Progresul României; la primul congres ala acesteia, din 30 aprilie 2010, Diaconescu a fost ales președinte de onoare al noii formațiuni.[4]

Începând cu luna februarie 2011, Cristian Diaconescu este unul dintre cei patru vicepreședinți ai Senatului României.[5] După un an, în ianuarie 2012, Diaconescu a fost numit ministru de externe în guvernul Emil Boc[6] și apoi (după demisia guvernului Boc) a fost desemnat să continue această activitate și în guvernul condus de Mihai Răzvan Ungureanu.[7]

Sef al Cancelariei Prezidentiale[modificare | modificare sursă]

La 29 mai 2012, demisionează din funcția de senator în urma numirii sale în calitatea de sef al Cancelariei Prezidentiale in mandatul președintelui Traian Băsescu. La 30 august 2012, după reinstalarea presedintelui Traian Băsescu ca sef al statului, Cristian Diaconescu revine in functia de sef al Cancelariei Prezidentiale.

Fondarea Fundatiei Mișcarea Populară si activitatea in cadrul acesteia[modificare | modificare sursă]

Cristian Diaconescu a fost unul dintre inițiatorii fundației Mișcarea Populară, fundatie susținută si de Traian Băsescu. Face parte din echipa de conducere a organizației, în calitate de membru-fondator.

Pe 7 iunie 2014, la Congresul Extraordinar al Partidului, Cristian Diaconescu este numit candidatul partidului PMP la alegerile prezidențiale din noiembrie 2014. Cristian Diaconescu acceptă candidatura iar pe 11 iunie a fost ales președinte al Fundației Mișcarea Populară.[8]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Cristian Diaconescu nu mai este consilier prezidențial”, Digi 24, 30 aprilie 2014, http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Stiri/Cristian+Diaconescu+nu+mai+este+consilier+prezidential, accesat la 1 mai 2014 
  2. ^ Neagu, Alina (1 octombrie 2009). „Coalitia s-a rupt, ministrii PSD au demisionat din Guvern”. Hotnews.ro. http://www.hotnews.ro/stiri-politic-6226098-video-coalitia-rupt-ministrii-psd-demisionat-din-guvern.htm. Accesat la 1 noiembrie 2011. 
  3. ^ Pârvu, Luminița (24 februarie 2010). „In ce grup a intrat Diaconescu. Ce planuri are armata de dezertori a generalului Oprea”. Hotnews.ro. http://www.hotnews.ro/stiri-politic-6959097-grup-intrat-diaconescu-planuri-are-armata-dezertori-generalului-oprea.htm?cfnl=. Accesat la 1 noiembrie 2011. 
  4. ^ Marian Sârbu a fost ales președintele UNPR, Oprea este președinte executiv”. România Liberă. 1 mai 2010. http://www.romanialibera.ro/actualitate/politica/marian-sarbu-a-fost-ales-presedintele-unpr-oprea-este-presedinte-executiv-185116.html. Accesat la 1 noiembrie 2011. 
  5. ^ Senatul și-a ales noua conducere: Cristian Diaconescu, noul vicepreședinte din partea UNPR”. Ora de Timiș. 7 februarie 2011. http://oradetimis.oradestiri.ro/senatul-si-a-ales-noua-conducere-cristian-diaconescunoul-vicepresedinte-din-partea-unpr/national/2011/02/07/. Accesat la 1 noiembrie 2011. 
  6. ^ Cristian Diaconescu, numit ministru de Externe”. Realitatea.net. 24 ianuarie 2012. http://www.realitatea.net/cristian-diaconescu-numit-ministru-de-externe_907185.html. Accesat la 2 martie 2012. 
  7. ^ UNPR i-a solicitat lui Ungureanu ca Diaconescu și Oprea să rămână în noul Guvern pe aceleași posturi”. Ziarul Financiar. 7 februarie 2012. http://www.zf.ro/politica/unpr-i-a-solicitat-lui-ungureanu-ca-diaconescu-si-oprea-sa-ramana-in-noul-guvern-pe-aceleasi-posturi-9213127. Accesat la 2 martie 2012. 
  8. ^ Cristian Diaconescu a fost ales președinte al Fundației Mișcarea Populară, 10 iunie 2014, Departamentul Politic, Evenimentul zilei, accesat la 12 iunie 2014

Legături externe[modificare | modificare sursă]