Duiliu Zamfirescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Duiliu Zamfirescu
Duiliu Zamfirescu - Foto01.jpg
Scriitorul Duiliu Zamfirescu
Date personale
Născut [1] Modificați la Wikidata
Plăginești, Țara Românească Modificați la Wikidata
Decedat (63 de ani) Modificați la Wikidata
Agapia, România Modificați la Wikidata
Naționalitate  România
Cetățenie Flag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupație scriitor
Activitate
Alte nume Don Padil  Modificați la Wikidata
Educație Facultatea de Drept din București
Alma mater Universitatea din București  Modificați la Wikidata
Lucrări remarcabile Viața la țară”, „Tănase Scatiu”, „În război”, „Lydda
Logo of the Romanian Academy.png Membru titular al Academiei Române

Duiliu Zamfirescu (n. 30 octombrie 1858, Plăinești (azi Dumbrăveni), plasa Râmnicul de Sus, județul Râmnicu-Sărat (azi județul Vrancea) - d. 3 iunie 1922, Agapia, județul Neamț) a fost un scriitor român, membru titular și vicepreședinte al Academiei Române.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Duiliu Zamfirescu a fost fiul arendașului Lascăr Zamfirescu. Urmează clasele primare și gimnaziale la Focșani, iar liceul și Facultatea de Drept la București (licențiat în 1880), unde leagă o strânsă prietenie cu Duiliu Ioanin - Romanov, viitor magistrat.

În anul 1867 este inițiat în loja masonică ieșeană „Steaua României”, iar la 18 noiembrie același an a primit gradul de Com­panion în aceeași lojă.[2] Este magistrat la Hârșova și Târgoviște, apoi avocat și redactor la România liberă. În 1885, intră prin concurs la Ministerul de Externe, iar după trei ani, îmbrățișând cariera diplomatică, este secretar de legație la Roma până în 1906, cunoscând perfect italiana. Se căsătorește acolo cu Henriette Allievi și are trei copii (Henrietta, Lascăr și Alexandru), născuți și crescuți în Italia celor 18 ani de stagiu diplomatic.

În 1906, revine în țară și este secretar general la Ministerul de Externe. Se retrage adesea în vila sa de la Odobești. După război, a fost ministru de externe în Guvernul Averescu (13 martie - 13 iunie 1920). S-a stins din viață la Mănăstirea Agapia.

A scris versuri, proză scurtă, piese de teatru, dar cea mai importantă contribuție a sa la literatura română o reprezintă romanele sale din Ciclul Comăneștenilor (Viața la țară, Tănase Scatiu, În război, Îndreptări și Anna). Acestea se constituie în primul ciclu din literatura română, asemănător ciclului Les Rougon-Macquart al lui Emile Zola. Cele cinci volume au fost scrise departe de țară, la Roma, când autorul lucra la legația română din Italia. La acestea se adaugă primul roman epistolar din literatura noastră, Lydda. Prin intermediul familiei Comăneșteanu, reprezentantă a vechii boierimi, opusă parveniților de teapa odiosului personaj Tănase Scatiu, romancierul ne oferă imaginea complexă a societății românești de la finele veacului al XIX-lea.

Via și conacul unde se retrăgea erau în comuna Faraoanele, în apropiere de Odobești. Casa există și astăzi, fiind Casă Memorială. Scriitorul este înmormântat în Cimitirul din Focșani (Sud).

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ "Duiliu Zamfirescu", data.bnf.fr, accesat la 10 octombrie 2015 
  2. ^ http://tratatuldeistorieamasoneriei.ro/ilustiri_fm.html Duiliu Zamfirescu

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • M. Gafita, Duiliu Zamfirescu, E.P.L., București 1969
  • Nicolae Petrașcu, Duiliu Zamfirescu, Editura Cultura Națională, 1929
  • Al. Sandulescu, Pe urmele lui Duiliu Zamfirescu, Editura Sport-Turism, București 1989

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Săndulescu, Al. (2008), Întoarcere în timp: memorialiști români, Ediția a II-a, revăzută și adăugită, București: Editura Muzeul Național al Literaturii Române, pp. 87-92 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Duiliu Zamfirescu


Predecesor:
Ștefan Cicio Pop
Ministrul Afacerilor Externe
13 martie12 iunie 1920

Succesor:
Tache Ionescu