Sari la conținut

Constantin I. Nicolaescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Constantin I. Nicolaescu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Târgoviște, Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești Modificați la Wikidata
Decedat (84 de ani) Modificați la Wikidata
Târgoviște, Dâmbovița, România Modificați la Wikidata
Cetățenie Principatele Unite
 Regatul României Modificați la Wikidata
Ocupațiejudecător
avocat
politician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Președinte al Senatului României Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
În funcție
 – 
Senator al României Modificați la Wikidata
Deținător actual
Funcție asumată
Prefect al județului Dâmbovița Modificați la Wikidata
În funcție
februarie 1901 – martie 1901
În funcție
aprilie 1897 – aprilie 1899
Deputat al României Modificați la Wikidata
Deținător actual
Funcție asumată

Partid politicPNL Modificați la Wikidata
Alma materUniversitatea din București
Colegiul Național „Sfântul Sava” din București

Constantin I. Nicolaescu (n. , Târgoviște, Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești – d. , Târgoviște, Dâmbovița, România) a fost un om politic român.

S-a născut în Târgoviște. A urmat studii la Colegiul Național „Sfântul Sava” din București, apoi la Universitatea din București, unde a obținut licența în drept. A profesat ulterior ca magistrat și avocat.[1]

A fost membru al Partidului Național Liberal. În anul 1892 a fost ales pentru prima dată deputat. A îndeplinit funcțiile de prefect al județului Dâmbovița în două rânduri (aprilie 1897 - martie 1899, februarie 1901) și de secretar general în Ministerul de Interne (2 august 1902 - 20 decembrie 1904, 12 martie 1907 – 28 iulie 1908). După ce a părăsit ministerul, a devenit director al Casei rurale  (iulie 1908). A fost ales senator în 1914, apoi numit vicepreședinte al Comitetului agrar în 1920, cu puțin timp înainte de realizarea reformei agrare. Nicolaescu a îndeplinit de două ori funcția de președinte al Senatului: 3 februarie – 27 martie 1926 și 18 iulie 1927 – 10 noiembrie 1928.[1]

  1. ^ a b Ion Mamina, Monarhia constituțională în România, p. 405. București: Editura Enciclopedică, 2000. ISBN: 973-450-315-4