Manea Mănescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Manea Mănescu
Manea Manescu.jpg
Manea Mănescu
Date personale
Născut 9 august 1916
Brăila, România
Decedat (92 de ani)
București, România
Părinți Constantin și Păuna Mănescu
Frați și surori cinci frați
Căsătorit cu Maria Ceaușescu, una din surorile lui Nicolae Ceaușescu
Naționalitate Român
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupație om politic
economist[*] Modificați la Wikidata
Ministru de Finanțe al României
În funcție
3 octombrie 1955 – 19 martie 1957
Precedat de Dumitru Petrescu
Succedat de Aurel Vijoli
Prim-ministru al României
În funcție
29 martie 1974 – 29 martie 1979
Precedat de Ion Gheorghe Maurer
Succedat de Ilie Verdeț
Membru al CC al PCR
În funcție
1960 - 1979
1982 – 1989
Membru al Comitetului Politic Executiv
În funcție
1969] - 1979
1984 – Decembrie 1989
Președinte al Consiliului Economic
În funcție
1967 – 1972
Viceprim-ministru
În funcție
1972 – 1974

Premii 1. Ordinul 23 August (de două ori)
2. Erou al Muncii Socialiste
3. Medalia de aur "Secera și ciocanul"
4. Ordinul "Steaua Republicii Populare Române"
5. Ordinul "Tudor Vladimirescu"
Partid politic Partidul Comunist din România
Alma mater Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale din București
Profesie economist, politician comunist

Manea Mănescu (n. 9 august 1916, Brăila – d. 27 februarie 2009[1])[2] a fost un politician comunist român.

A fost Ministrul de finanțe al României (1955-1957), membru al CC al PCR (1960-1979, 1982-1989) și al Comitetului Politic Executiv (1969-1979, 1984-1989). Între 1967 și 1972 era președinte al Consiliului Economic, iar ulterior va deveni viceprim-ministru (din 1972) și prim-ministru (1974-1979).

În august 1944 a devenit membru al PCR. În mai 1961 a fost decorat cu medalia "A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România". A fost șef al Secției Știință și Cultură al PCR. Manea Mănescu a fost ales ca membru titular a Academiei Române.

În 22 decembrie 1989, alături de Emil Bobu, i-a însoțit pe soții Ceaușescu în elicopterul cu care au zburat din clădirea Comitetului Central PCR în care pătrunseseră revoluționarii. Deși inițial a fost condamnat la detenție pe viață pentru că, în calitate de membru al Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, a aprobat reprimarea revoluției, ulterior pedeapsa s-a redus la 10 ani de detenție. Conform unui articol din statutul Academiei Române care prevede că sunt excluși toți acei membri care au suferit condamnări penale, a fost exclus din Academia Română.

Lucrări publicate[modificare | modificare sursă]

  • Statistica calității producției industriale (EDP, 1965) - în colaborare cu Ludovic Tovissi, N. Rancu și I. Marcus
  • Mașini de calcul pentru mecanizarea și automatizarea lucrărilor economice și administrative (Ed. Tehnică, 1966) - în colaborare cu Vasile Biță, Grigore Grama și Valeriu Pescaru
  • Statistică agricolă și silvică (EDP, 1968) - în colaborare cu E. Barat, Mircea Bulgaru și P. Onica
  • Metode matematice moderne aplicate în organizarea și planificarea lucrărilor de construcții și montaj (Ed. Academiei RSR, 1969) - în colaborare cu Anatol Macriș și Vincențiu Dumitru
  • Cibernetică economică (Ed. Academiei RSR, 1979)
  • Avuția națională (1984)
  • Cibernetica și revoluția tehnico-științifică (1988) - în colaborare cu Mihail Florescu și Eugeniu Niculescu-Mizil

Note, referințe[modificare | modificare sursă]

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Nicolescu, Nicolae C. (2006), Enciclopedia șefilor de guvern ai României (1862-2006), București: Editura Meronia, pp. 253-258 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]



Predecesor:
Dumitru Petrescu
Ministrul de finanțe
3 octombrie 195519 martie 1957

Succesor:
Aurel Vijoli


Predecesor:
Ion Gheorghe Maurer
Prim-ministrul României
29 martie 197429 martie 1979

Succesor:
Ilie Verdeț