Sari la conținut

Manea Mănescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Manea Mănescu

Manea Mănescu
Date personale
Născut9 august 1916
Brăila, Regatul României
Decedat (92 de ani)
București, România
PărințiConstantin și Păuna Mănescu
Frați și suroricinci frați
Căsătorit cuMaria Munteanu Mănescu, medic pediatru
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
economist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Ministru de Finanțe al României
În funcție
3 octombrie 1955 – 19 martie 1957
Precedat deDumitru Petrescu
Succedat deAurel Vijoli
Prim-ministru al României
În funcție
29 martie 1974 – 29 martie 1979
Precedat deIon Gheorghe Maurer
Succedat deIlie Verdeț
Membru al CC al PCR
În funcție
1960 - 1979
1982 – 1989
Membru al Comitetului Politic Executiv
În funcție
1969 - 1979
1984 – Decembrie 1989
Președinte al Consiliului Economic
În funcție
1967 – 1972
Viceprim-ministru
În funcție
1972 – 1974
Premii1. Ordinul 23 August (de două ori)
2. Erou al Muncii Socialiste
3. Medalia de aur "Secera și ciocanul"
4. Ordinul "Steaua Republicii Populare Române"
5. Ordinul "Tudor Vladimirescu"
Partid politicPartidul Comunist din România
Alma materAcademia de Înalte Studii Comerciale și Industriale din București
Profesieeconomist, politician comunist
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Manea Mănescu (n. 9 august 1916, Brăila – d. 27 februarie 2009[1])[2] a fost un politician comunist român. Manea Mănescu a fost deputat în Marea Adunare Națională în sesiunile din perioada 1961 - 1989.

Biografie

[modificare | modificare sursă]

A fost Ministrul de finanțe al României (1955-1957), membru al CC al PCR (1960-1979, 1982-1989) și al Comitetului Politic Executiv (1969-1979, 1984-1989). Între 1967 și 1972 era președinte al Consiliului Economic, iar ulterior va deveni viceprim-ministru (din 1972) și cel de-al 50-lea prim-ministru (1974-1979).[3]:p. 487

În august 1944 a devenit membru al PCR. A fost șef al Secției Știință și Cultură al PCR. Manea Mănescu a fost ales ca membru titular a Academiei Române.

În 22 decembrie 1989, alături de Emil Bobu, i-a însoțit pe soții Ceaușescu în elicopterul cu care au zburat din clădirea Comitetului Central PCR în care pătrunseseră revoluționarii. Deși inițial a fost condamnat la detenție pe viață pentru că, în calitate de membru al Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, a aprobat reprimarea revoluției, ulterior pedeapsa s-a redus la 10 ani de detenție. Conform unui articol din statutul Academiei Române care prevede că sunt excluși toți acei membri care au suferit condamnări penale, a fost exclus din Academia Română.

Lucrări publicate

[modificare | modificare sursă]
  • Statistica calității producției industriale (EDP, 1965) - în colaborare cu Ludovic Tovissi, N. Rancu și I. Marcus
  • Mașini de calcul pentru mecanizarea și automatizarea lucrărilor economice și administrative (Ed. Tehnică, 1966) - în colaborare cu Vasile Biță, Grigore Grama și Valeriu Pescaru
  • Statistică agricolă și silvică (EDP, 1968) - în colaborare cu E. Barat, Mircea Bulgaru și P. Onica
  • Metode matematice moderne aplicate în organizarea și planificarea lucrărilor de construcții și montaj (Ed. Academiei RSR, 1969) - în colaborare cu Anatol Macriș și Vincențiu Dumitru
  • Cibernetică economică (Ed. Academiei RSR, 1979)
  • Avuția națională (1984)
  • Cibernetica și revoluția tehnico-științifică (1988) - în colaborare cu Mihail Florescu și Eugeniu Niculescu-Mizil

Distincții

[modificare | modificare sursă]
  • Medalia „A cincea aniversare a Republicii Populare Române” (24 decembrie 1952) „pentru lupta și munca duse în vederea făuririi, consolidării și prosperării Republicii Populare Române”[4]
  • Ordinul „Steaua Republicii Populare Romîne” clasa a III-a (21 august 1954) „pentru merite deosebite pe tărîmul construcției de stat, economice, sociale și culturale, cu ocazia celei de a zecea aniversări a eliberării patriei noastre”[5]
  • Ordinul „23 August” clasa a III-a (12 august 1959) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului”[6]
  • Medalia „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din Romînia” (6 mai 1961) „pentru merite în activitatea de partid și întărirea regimului democrat-popular”[7]
  • Ordinul „Steaua Republicii Populare Romîne” clasa a II-a (18 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”[8]
  • Ordinul „Tudor Vladimirescu” clasa I (30 aprilie 1966) „cu prilejul celei de-a 45-a aniversări de la înființarea Partidului Comunist din România, pentru îndelungată activitate în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului”[9]
  • titlul de Erou al Muncii Socialiste și medalia de aur „Secera și ciocanul” (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, [...] pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului în patria noastră”[10]
  • Ordinul „Apărarea Patriei” clasa I (7 mai 1981) „pentru rezultatele obținute în îndeplinirea cincinalului 1976–1980, pentru contribuția deosebită adusă la înfăptuirea politicii Partidului Comunist Român de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră, cu prilejul aniversării a 60 de ani de la făurirea Partidului Comunist Român”[11]

Note, referințe

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ „A murit fostul premier al României, Manea Mănescu”. Adevărul. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ ro Membrii CC al PCR
  3. ^ Ecaterina Țarălungă, Enciclopedia identității românești. Personalități, Editura Litera, Chișinău, 2010
  4. ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 508 din 24 decembrie 1952 pentru conferirea Medaliei „A cincea aniversare a Republicii Populare Române”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, anul I, nr. 13, 29 decembrie 1952, p. 102.
  5. ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 368 din 21 august 1954 pentru conferirea ordinului „Steaua Republicii Populare Romîne”, „Ordinului Muncii” și a „Medaliei Muncii” unor tovarăși, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul III, nr. 42, 30 august 1954, p. 380.
  6. ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 308 din 12 august 1959 privind conferirea unor titluri, ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul VIII, nr. 25, 17 septembrie 1959, p. 180.
  7. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 120 din 6 mai 1961 pentru conferirea medaliei „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din Romînia”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul X, nr. 30, 31 decembrie 1961, p. 394.
  8. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 509 din 18 august 1964 pentru conferirea unor ordine ale Republicii Populare Romîne, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul XIII, nr. 12, 27 august 1964, p. 91.
  9. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 338 din 30 aprilie 1966 pentru conferirea ordinului „Tudor Vladimirescu” clasa I, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul II, nr. 25, Partea I, 18 mai 1966, p. 156.
  10. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 155 din 4 mai 1971 privind conferirea titlului de „Erou al Muncii Socialiste”, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul VII, nr. 56, Partea I, joi 6 mai 1971, p. 347.
  11. ^ Decretul prezidențial nr. 95 din 7 mai 1981 privind conferirea unor distincții ale Republicii Socialiste România, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul XVII, nr. 32, Partea I, sâmbătă 9 mai 1981, p. 2.

Bibliografie suplimentară

[modificare | modificare sursă]
  • Nicolescu, Nicolae C. (), Enciclopedia șefilor de guvern ai României (1862-2006), București: Editura Meronia, pp. 253–258 

Vezi și

[modificare | modificare sursă]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]



Predecesor:
Dumitru Petrescu 		Ministrul de finanțe
3 octombrie 1955 – 19 martie 1957 		Succesor:
Aurel Vijoli
Predecesor:
Ion Gheorghe Maurer 		Prim-ministrul României
29 martie 1974 – 29 martie 1979 		Succesor:
Ilie Verdeț



Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Manea_Mănescu&oldid=16888688