Mihail Pherekyde

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Mihail Pherekyde
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
București, Țara Românească Modificați la Wikidata
Decedat (83 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiediplomat
politician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Ministru al Afacerilor Interne Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Ministru al Afacerilor Externe Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deIon C. Brătianu
Succedat dePetre P. Carp
Ministru al justiției Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Ambasador al României în Franța Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Ministru al Lucrărilor Publice Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Ministru al justiției Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Deputat al României Modificați la Wikidata
Președinte al Senatului României Modificați la Wikidata

Partid politicPNL
Alma materUniversitatea din Paris

Mihail Pherekyde (n. , București, Țara Românească – d. , București, România) a fost un politician și ministru de externe român în perioada 1885 - 1888.

Mihail Pherekyde a fost, de asemenea, președinte al Adunării Deputaților în perioada 1914 - 1916.[1]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Mihail Pherekyde a fost avocat și om politic liberal. Provine dintr-o familie de macedoneni, în care tatăl, Ștefan Pherekyde, fusese reputat juristconsult. A urmat Liceul Sfântul Sava din București, apoi Liceul Louis le Grand din Paris (1853-1861). În anul 1862 a fost licențiat în litere la Sorbona. A urmat cursuri doctorale la Paris, obținând titlul de doctor în 1866. Întors în țară în anul 1867, a fost 3 luni procuror, apoi avocat și membru în Consiliul de Administrație al Căilor Ferate Române și al altor societăți financiare.

În anul 1875, a intrat în politica militantă. A fost ministru de Justiție în primul cabinet al opoziției, prezidat de Manolache Costache Epureanu (27 aprilie - 24 iulie 1876). La 25 noiembrie 1878 intră în al doilea cabinet I. C. Brătianu, ca ministru al Lucrărilor Publice (până la 11 iulie 1879). A fost ministrul Justiției în primul cabinet al Regalității constituit în 10 aprilie 1881, până la 16 noiembrie 1881, ministru plenipotențiar la Paris (în perioada decembrie 1881- 1884), iar din 16 decembrie 1885 până 12 martie 1888 este numit ministru al Afacerilor Străine. În perioada 1876-1888 este deputat și vice-președinte al Camerei, în februarie 1901 îl găsim deputat și președinte al Camerei, între 15 decembrie 1909 – 6 februarie 1910 va fi ministru de Interne, iar între 11 decembrie 1916 - 10 iulie 1917 și 29 noiembrie – 17 decembrie 1918, ministru fără portofoliu. M. Pherekyde este fondator și membru marcant al Partidului Național Liberal.

La momentul Consiliului de Coroană din 21 iulie/3 august 1914, ca președinte al Adunării Deputaților, a votat pentru păstrarea neutralității României, iar la Consiliul de Coroană din 14/27 august 1916 s-a pronunțat pentru intrarea României în război.

În perioada decembrie 1918-iulie 1919 a fost prim-ministru interimar în timpul absenței din țară a lui I. I. C. Brătianu, aflat la Conferința de Pace de la Paris.

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]