Ion C. Cantacuzino

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Ioan C. Cantacuzino)
Jump to navigation Jump to search
Ion C. Cantacuzino
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (52 de ani) Modificați la Wikidata
Ocupațieom politic Modificați la Wikidata

Ion C. Cantacuzino (n. 12 septembrie 1825, Iași - d. 20 aprilie 1878, Viena) a fost un politician și ministru român. Era fiul caimacanului Constantin Cantacuzino și al Zoei Slătineanu, cât și nepot al lui Ion Ghica.

După ce a studiat la Paris, s-a întors în țară, unde a îndeplinit demnități publice: inițial ca ajutor de șef în secția franceză a Ministerului Afacerilor Străine, apoi în magistratură, unde a avansat până la funcția de președinte al Curții de Apel din București, în 1858.

S-a implicat în politică, fiind membru al Adunării ad-hoc (1957) și al Adunării Elective din Muntenia, în ianuarie 1859. După Mica Unire, a fost ministru în mai multe guverne (la justiție, culte și instrucțiune publică) și președinte al Curții de Casație.

Făcând parte din coaliția care l-a răsturnat pe Alexandru Ioan Cuza de la conducerea țării, a fost apoi ministru de justiție în trei guverne consecutive:

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Neagoe, Stelian (), Istoria guvernelor României de la începuturi - 1859 până în zilele noastre - 1995, București: Editura Machiavelli, p. 41 
  • Mamina, Ion; Bulei, Ion (), Guverne și guvernanți (1866 - 1916), București: Editura Silex, pp. 14–18, 175–176 

Vezi și[modificare | modificare sursă]