Alexandru Emanoil Florescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Alexandru Emanoil Florescu
Alexandru Emanoil Florescu.jpg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Brașov, Imperiul Austriac Modificați la Wikidata
Decedat (84 de ani) Modificați la Wikidata
Frați și suroriIoan Emanoil Florescu Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Wallachia.svg Țara Românească
Flag of the United Principalities of Romania (1862 - 1866).svg Principatele Unite
Flag of Romania.svg Regatul României Modificați la Wikidata
Ocupațieom politic Modificați la Wikidata
Membru al Camerei Deputaților a României Modificați la Wikidata

Alma materColegiul Național „Sfântul Sava” din București

Alexandru Emanoil Florescu (n. , Brașov, Imperiul Austriac – d. ) a fost un om politic din Țara Românească și România.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Florescu provenea dintr-o familie boierească; tatăl lui, Manolache, a fost vornic, în timp ce mama lui a fost Tinca Faca. El a fost fratele mai mic al generalului Ioan Emanoil Florescu.[1] Născut la Brașov, în Transilvania, pe atunci o regiune a Imperiului Austriac, a plecat la București, capitala Munteniei, unde a studiat la Colegiul Sfântul Sava. A absolvit în anul 1840 și a devenit apoi copist de acte la secretariatul de stat, fiind promovat mai târziu în funcția de secretar. În 1846 s-a dus la Paris, unde a studiat dreptul timp de doi ani. După înăbușirea Revoluției Române din 1848, s-a întors în Muntenia și a fost numit de mai multe ori ca prefect al județului și prefect de poliție al orașului București.[2][3]

În anii premergători Unirii Principatelor, pe care a susținut-o, Florescu a fost director în Ministerul de Interne și, în 1857, a fost ales deputat în Divanul ad-hoc al Munteniei. El a făcut parte din primul guvern unic al Principatelor Române, condus de Barbu Catargiu, și a servit ca ministru al controlului (24 martie - 24 iunie 1862) și ministru ad-interim al lucrărilor publice (7 - 24 iunie 1862). În guvernul succesor condus de Nicolae Crețulescu, a fost ministrul lucrărilor publice (24 iunie - 7 iulie 1862). El a îndeplinit funcția de președinte al Adunării Deputaților din decembrie 1864 până în iunie 1865.[2] A fost ales în mai multe legislaturi ca deputat și senator.[3]

El a fost căsătorit cu Elena Manu. Cuplul a avut un fiu și trei fiice.[1]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Octav George Lecca, Familiile boerești române, pp. 233-234. București: Editura Minerva, 1899
  2. ^ a b Dinu C. Giurescu, Dicționar biografic de istorie a României, p. 210. București: Editura Meronia, 2008. ISBN: 978-973-7839-39-8
  3. ^ a b Dimitrie R. Rosetti, Dicționarul contimporanilor, p. 77. București: Editura Lito-Tipografiei Populara, 1897