Denumirile oficiale ale României

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Animație cu schimbările granițelor României între 1859-2010

Denumirea oficială a Statului Român înființat în anul 1859 a variat de-a lungul timpului, în funcție de circumstanțele internaționale și regimurile politice care l-au condus.

Premise[modificare | modificare sursă]

Afirmarea naționalismului românesc prin intelectualii transilvăneni (din secolul XVIII) și prin elitele moldovene și valahe (preponderent în același secol) au avut ca efecte unirea principatelor Moldova și Valahia (1859), dobândirea independenței noului stat (1877-1878, recunoașterea 1881) și în cele din urmă, Marea Unire din decembrie 1918 și adoptarea unei noi constituții în 1923. Deci în decursul a mai puțin de un secol (1848-1947) de la Revoluția de la 1848, teritoriile locuite de români au trecut de sub suzeranitatea imperiilor înconjurătoare sub jurisdicția unui stat național românesc, care la rândul său a fost condus de mai multe regimuri politice. Statul român a avut, în consecință, mai multe denumiri.

Denumiri (între 1859 și prezent)[modificare | modificare sursă]

1859 - 1862 (Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei)[modificare | modificare sursă]

Prima denumire a noului stat ce urma să se formeze prin unirea celor două principate românești, a fost stabilită prin „Convenția încheiată între Austria, Franța, Marea Britanie, Prusia, Rusia, Sardinia și Turcia pentru organizarea Principatelor”, la Paris în 7/19 august 1858. Denumirea țării era Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei.[1]

1862 - 1866 (Principatele Unite ale Țării Românești și Moldovei)[modificare | modificare sursă]

În 1862, Alexandru Ioan Cuza reușește să unească administrativ cele două principate, fiind stabilit un singur guvern și capitala la București. Denumirea se schimbă - relativ - prin inversarea în titulatură a ordinii denumirii principatelor și - pentru prima dată - prin menționarea caracterului românesc al teritoriului valah. Principatele Unite ale Țării Românești și Moldovei.[2]

1866 - 1947 (România)[modificare | modificare sursă]

În această perioadă, denumirea oficială a statului român este România.[3][4][5][6]

Constituția din 1866 statutează prin Articolul 1 - până în 1947, ca denumire a statului România. Modificările care au vizat Articolul I înlocuiesc termenul de Principatele Unite Române cu România și certifică schimbarea formei de guvernământ, titulatura de Domn fiind înlocuită cu cea de Rege. România devine astfel din Principat, Regat.

Dictatura regală a lui Carol al II-lea înlătură constituția democrată, înlocuind-o cu un fundament juridic pentru un stat autoritar (a se vedea Constituția din 1938), însă nu schimbă denumirea formală a statului. Nici regimul autoritar al lui Antonescu, ce preia Regatul României ciopârțit de Uniunea Sovietică, Ungaria și Bulgaria nu produce o schimbare, deși mărginește instituția monarhică la un rol marginal. Odată cu 23 august 1944, Regele Mihai înlătură regimul Antonescu și restaurează parțial pe 30 septembrie 1944 Constituția din 1923.

1947 - 1953 (Republica Populară Română)[modificare | modificare sursă]

Guvernul Petru Groza îl silește pe Rege să abdice, proclamând la 30 decembrie 1947 Republica Populară Română (prescurtat RPR).[7]

1953 - 1964 (Republica Populară Romînă)[modificare | modificare sursă]

În urma Reformei ortografice din septembrie 1953[8], grafia cu „â” devine „î”, chiar și în cazul cuvintelor român și România. Astfel, numele statului se schimbă în Republica Populară Romînă. În 1964, se revine la grafia cu „â”, în cuvintele român, românește, România și celelalte din aceeași familie lexicală.

1965 - 1989 (Republica Socialistă România)[modificare | modificare sursă]

La 21 august 1965 este schimbat numele republicii în Republica Socialistă România (prescurtat RSR).[9]

Din 1989 (România)[modificare | modificare sursă]

Din 1989 până în prezent, numele statului este România.[10] Filmul Videogramme einer Revolution, al documentaristului Andrei Ujică, un montaj comentat de material filmat în zilele Revoluției din 1989, înfățișează discuții despre noua denumirea a statului. Fostul disident Dumitru Mazilu vorbește în fața unui agrup aprobator (printre persoane putând fi văzut și Ion Caramitru) spunând: „e foarte important un lucru acum, să proclamăm încă din astă seara, că țara se numește România (...) să cerem fabricii de confecții să confecționeze în cel mult cinci zile noul steag al țării care să aibă tricolorul românesc clasic fără murdăria (...)”.[11]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Constituțiile României

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Art. 1, Convenția de la Paris din 7/19 august 1858 accesat 2013.01.20
  2. ^ Ministerul Afacerilor Externe, 150 de ani de diplomație, portal al Ministerului Afacerilor Externe, România accesat 2013.01.19
  3. ^ Art. 1, Constituțiunea din 30 Iuniu, anul 1866, România accesat 2013.01.19
  4. ^ Titlul I, Constituția României din 1923 accesat 2013.01.20
  5. ^ Titlul I, Constituțiunea din 24 februarie 1938 accesat 2013.01.20
  6. ^ Art. 1, Decretul Regal nr. 1626 / 31.08.1944 accesat 2013.01.20
  7. ^ Art. 3, Lege pentru constituirea Statului Român în Republică Populară Română Nr. 363 din 30 Decemvrie, anul 1947 accesat 2013.01.19
  8. ^ Hotărîre pentru aprobarea noilor norme ortografice ale limbii romîne din 16 septembrie 1953 în Mic Dicționar Ortografic, Institutul de Lingvistică din București - Academia Republicii Populare Romîne, Editura Academiei Republicii Populare Romîne, Ediția a II-a, București, 1954, pp.3-4
  9. ^ Art. 1, Constituția Republicii Socialiste România din 21 august 1965 accesat 2013.01.19
  10. ^ Art. 1, Decret-lege privind constituirea, organizarea și funcționarea Consiliului Frontului Salvării Naționale și a consiliilor teritoriale ale Frontului Salvării Naționale Nr. 2 din 27 decembrie 1989 accesat 2013.01.19
  11. ^ Videogramme einer Revolution, min. 55'41-56'13