Mircea Ionescu-Quintus

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Mircea Ionescu Quintus)
Salt la: Navigare, căutare
Mircea Ionescu-Quintus
Date personale
Născut 18/ Modificați la Wikidata
Herson, Republica Rusă Modificați la Wikidata
Decedat (100 de ani)[2] Modificați la Wikidata
Părinți Ion Ionescu Quintus
Căsătorit cu Viorica Ionescu-Quintus
Copii unul
Naționalitate Român
Cetățenie Flag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Religie ortodoxă
Ocupație om politic
avocat Modificați la Wikidata
Ministrul justiției
În funcție
16 octombrie 1991 – 1992
Președinte Ion Iliescu
Prim-ministru Theodor Stolojan
Precedat de Victor Babiuc
Succedat de Petre Ninosu
Președinte al Senatului României
În funcție
4 februarie 2000 – 30 noiembrie 2000
Președinte Emil Constantinescu
Prim-ministru Mugur Isărescu
Precedat de Petre Roman
Succedat de Nicolae Văcăroiu

Partid politic Partidul Național Liberal
Alma mater Universitatea din București[1]

Mircea Ionescu-Quintus (n. 18/, Herson, Republica Rusă – d. [2][3]) a fost un politician român, fost președinte al Partidului Național Liberal între 1993-2001, senator în legislaturile 1996-2000 și 2004-2008, ales în județul Prahova pe listele partidului PNL. A deținut de asemenea funcția de ministru al justiției în guvernul Stolojan, primul guvern pluripartit de după 1989.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Mircea Ionescu-Quintus s-a născut la 18/31 martie 1917, la Herson (Cherson), în Crimeea, unde familia sa era refugiată în timpul Primului Război Mondial. Părinții lui sunt Ion G. Ionescu-Quintus și Maria (născută Naumescu).[4]

A absolvit Liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești în 1934. S-a înscris în PNL în 1936, tatăl său fiind ales de nouă ori în Parlamentul României din postura de membru al acestui partid. A fost licențiat „cum laude” al Facultății de Drept a Universității din București în anul 1938 și apoi a profesat ca avocat în capitală, fiind specialist în drept și procedură penală.[4]

În perioada celui de-al Doilea Război Mondial a fost implicat în lupte și pe Frontul de Est și pe cel de Vest. După război s-a căsătorit și a fost trimis de regimul comunist în lagăre. În 1954 a fost eliberat din lagăr și a fost racolat de Securitate[necesită citare].

După Revoluția Română din 89 s-a înscris în PNL și a fost ales deputat în 1990 în primul Parlament postcomunist. A deținut funcția de ministru al justiției în Guvernul Stolojan, primul guvern pluripartit de după 1989. A fost senator în legislaturile 1996-2000 și 2004-2008.

A fost consilier îndrumător de avocați stagiari (1977-1985) și profesor la catedra de Drept Constituțional și Administrativ de la Facultatea de Studii Juridice a Universității de Inventică din Ploiești (1991-1993).[4]

Între 1993 și 2001 a fost președintele Partidul Național Liberal, iar din 2001 și până la moartea sa a fost președinte de onoare al acestui partid.

Mircea Ionescu Quintus a fost și scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor, el publicând mai multe volume de epigrame.[3]

A decedat la 15 septembrie 2017, în București.[4]

Controverse[modificare | modificare sursă]

Mircea Ionescu-Quintus figurează pe lista foștilor colaboratori ai Securității publicate în Monitorul Oficial de către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.[5] În urma unui proces intentat CNSAS-ului, Curtea de Apel București a hotărât că Mircea Ionescu Quintus nu a făcut poliție politică.

Aprecieri și onoruri[modificare | modificare sursă]

În 1942 a fost decorat cu Ordinul Coroana României cu spade și panglici de Virtute Militară.[4]

În 2002, președintele României, Ion Iliescu, i-a conferit lui Mircea Ionescu-Quintus Ordinul național „Steaua României” în rang de cavaler.[6]

Mircea Ionescu Quintus a primit în aprilie 2009 gradul de general de brigadă în retragere din partea președintelui Traian Băsescu,[7] iar la 15 mai 2017 a fost înaintat la gradul de general-maior cu două stele, în retragere.

La 17 martie 2017 a fost decorat cu Ordinul național „Steaua României”, în grad de ofițer, de către președintele Klaus Iohannis.[8][6]

A fost declarat cetățean de onoare al orașelor Ploiești și Orșova.[4]

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]