Constantin Sănătescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Constantin Sănătescu
ConstantinSanatescu.jpg
Constantin Sănătescu
Date personale
Născut 14 ianuarie 1885
Craiova
Decedat 8 noiembrie 1947
București
Părinți Gheorghe Sănătescu Modificați la Wikidata
Naționalitate română
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupație om politic
militar[*] Modificați la Wikidata
Prim-ministru al României
În funcție
23 august 1944 – 2 decembrie 1944
Precedat de Ion Antonescu
Succedat de gen. Nicolae Rădescu

Profesie militar

Constantin Sănătescu (n. 1885 – d. 8 noiembrie 1947București) a fost un militar de carieră (general de corp de armată adjutant al Armatei române) care a îndeplinit funcția de președinte al Consiliului de Miniștri al României în anul 1944, în cadrul a două cabinete succesive.

Biografie[modificare | modificare sursă]

A fost șef al Casei Militare Regale (20 martie 1943 – 24 ianuarie 1944) și apoi mareșal al Palatului (1 aprilie 1944 – 23 august 1944)[1]

Pe 23 august 1944 regele Mihai I l-a demis și l-a arestat pe mareșalul Ion Antonescu, prin actul istoric numit Lovitura de stat de la 23 august 1944. Generalul Sănătescu a fost printre organizatorii loviturii de stat, fiind un apropiat al regelui Mihai. În seara aceleiași zile el a fost desemnat președinte al Consiliului de Miniștri, formând un cabinet de militari în care liderii celor patru partide care îl susținuseră pe regele Mihai aveau câte un reprezentat fără portofoliu. Comunistul Lucrețiu Pătrășcanu deținea în plus ad-interim și postul de ministru al justiției.

Guvernului Sănătescu i-a fost încredințată misiunea importantă de a consolida lovitura de stat prin respingerea atacului contingentelor germane din țară, în luptele dintre 24 august și 31 august fiind eliberate cele mai mari părți din țară (deși armata Uniunii Sovietice a ocupat de facto țara). De-abia printr-un Decret Regal din 31 august a fost formalizată numirea de către rege a lui Sănătescu în fruntea guvernului.[2]

Guvernul Sănătescu a trimis o delegație (Lucrețiu Pătrășcanu, generalul Dumitru Dămăceanu, Barbu Știrbei, etc.) pentru negocierea și semnarea Convenției de Armistițiu la Moscova cu Națiunile Unite; rușii au tărăgănat primirea delegației până armata lor ocupase teritoriul României, actul fiind semnat pe 12 septembrie.[3] Pe 15 septembrie a avut loc o ședință de lucru între membrii guvernului Constantin Sănătescu și participanții la semnarea armistițiului, în cadrul căreia Iuliu Maniu observa că negociatorii României au fost nevoiți „să accepte puncte care reprezintă o adevărată capitulație nu un contract liber de Armistițiu.[4]

Pe 4 noiembrie 1944 s-a format cel de-al doilea guvern condus de generalul Constantin Sănătescu. Cabinetul s-a confruntat cu provocările Partidului Comunist Român [necesită citare] (susținut de Uniunea Sovietică), care a solicitat să-i fie acordate două ministere strategice, Ministerul de interne și Ministerul de război. Pierzând și încrederea liderilor partidelor liberal și țărănist, care îl percepeau prea moderat față de comuniști, Sănătescu și-a depus pe data de 2 decembrie 1944 mandatul.

Constantin Sănătescu a fost ultimul general al Armatei Române înmormântat, în 1947, cu onoruri integrale datorate gradului său.

Luptător în ambele războaie mondiale, comandant militar al Bucureștiului pe timpul rebeliunii legionare, generalul Sănătescu, în calitate de comandant al Corpului 8 armată, a fost cel care a oprit pogromul împotriva evreilor declanșat la Dorohoi în anul 1940.[necesită citare]

De asemenea, pe 12 septembrie 1944, la intervenția energică a generalului G. Sănătescu, a fost eliberat Anton Buga, care fusese condamnat la moarte.

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Neagoe, Stelian (1996), Istoria politică a României între anii 1944-1947. Crestomația tranziției dintre două dictaturi, București: Editura Noua Alternativă, ISBN 973-96060-9-1 
  • Nicolescu, Nicolae C. (2006), Enciclopedia șefilor de guvern ai României (1862-2006), București: Editura Meronia, pp. 285-287 
  • Sănătescu, Constantin (1993), Jurnalul generalului Sănătescu, București: Editura Humanitas, ISBN 973-28-0381-9 
  • Sănătescu, Constantin (2006), Jurnalul generalului Sănătescu, Ediția a II-a, București: Editura Humanitas, ISBN 973-50-1169-7 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]


Predecesor:
Gen. Gheorghe Potopeanu
Ministrul de finanțe
13 octombrie 19444 noiembrie 1944

Succesor:
Mihail Romniceanu


Predecesor:
mareșal Ion Antonescu
Prim-ministrul României
23 august2 decembrie 1944

Succesor:
Nicolae Rădescu


Predecesor:
Ioan Mihail Racoviță
Ministrul Apărării Naționale
6 noiembrie 19446 decembrie 1944

Succesor:
C. P. Ion Negulescu


Predecesor:
gen. Nicolae Rădescu
Șeful Marelui Stat Major al Armatei Române
11 decembrie 194420 iunie 1945

Succesor:
gen. Costin Ionașcu