Constantin I. Angelescu
Constantin I. Angelescu | |||
![]() | |||
Date personale | |||
---|---|---|---|
Născut | 10 iunie 1869 Craiova, România[1] ![]() | ||
Decedat | (79 de ani) București, România[1] ![]() | ||
Naționalitate | Român | ||
Cetățenie | ![]() ![]() | ||
Ocupație | diplomat politician avocat ![]() | ||
Limbi vorbite | limba franceză[1] limba română[1] ![]() | ||
Prim-ministru al României | |||
În funcție 29 decembrie 1933 – 3 ianuarie 1934 | |||
Precedat de | Ion Duca | ||
Succedat de | Gheorghe Tătărăscu | ||
Partid politic | PNL FRN | ||
Profesie | Medic | ||
| |||
Membru fondator și Președinte al Academiei de Științe a României | |||
Modifică date / text ![]() |
Constantin I. Angelescu (n. 10 sau 12 iunie 1869, Craiova – d. 14 septembrie 1948, București) a fost un politician, medic și profesor universitar român, reformator al școlii românești în perioada interbelică. A fost membru de onoare al Academiei Române.
Din 1901 până la sfârșitul perioadei interbelice, a fost deputat sau senator în toate legislaturile; din ianuarie 1914 a fost membru al guvernului în repetate rânduri; între 1918-1919, 1922-1928 și 1933-1937 a fost ministrul instrucțiunii publice. Între 30 decembrie 1933 și 3 ianuarie 1934 a fost prim-ministru al României. A fost cel dintâi ministru plenipotențiar al României la Washington, începând cu ianuarie 1918.
După cel de al doilea război mondial a prezidat Asociația de prietenie Româno-Americană.
Anii de început[modificare | modificare sursă]
Constantin Angelescu s-a născut în 1869 în familia lui Dumitru Angelescu, negustor din Craiova, și a Teodorei, născută Geblescu, a cărei familie era înrudită cu familia Craioveștilor. După anii de învățătură la școala primară Obedeanu și la liceul Carol I din Craiova, el a studiat medicina la Paris. În Franța s-a specializat în chirurgie în 1897. Revenit în patrie, a lucrat în chirurgie la Spitalul Brâncovenesc, apoi la Filantropia, ajungând profesor universitar (1903) și director al Clinicii universitare de chirurgie. Prin căsătoria cu Virginia Constantinescu-Monteoru, fiica milionarului Grigore Monteoru, a devenit proprietarul stațiunii balneare Sărata Monteoru, al unor terenuri petrolifere și bunuri imobiliare din zona Buzău.
Cariera politică. Ministru[modificare | modificare sursă]
Intrând în politică în cadrul Partidului Național-Liberal, Dr. Angelescu a devenit deputat (1901) și senator, iar mai apoi ministru al Lucrărilor Publice (1914-1916) și ministru al Instrucțiunii Publice.
Ca ministru al Lucrărilor Publice în guvernul Ion I.C. Brătianu, a fost însărcinat, în mod deosebit, cu organizarea serviciului sanitar al armatei române, în preajma intrării României în conflagrația mondială. Partizan al aderării la Antantă, a suscitat supărarea primului ministru care l-a destituit cu prilejul formării coaliției de uniune națională. În 1917, în perioada evacuării guvernului și regelui la Iași, Angelescu a trăit pentru scurtă vreme în refugiu la Odesa, apoi a revenit în țară. În ianuarie - martie 1918 a fost numit de Brătianu cel dintâi ministru plenipotențiar al României la Washington. Apoi, în 1918 a fost vicepreședinte al Consiliului Național pentru Unitatea Românilor înființat de Take Ionescu la Paris.
Ulterior a fost ministrul Instrucțiunii Publice în guvernele prezidate de Ion I.C. Brătianu, I.G. Duca și Gherorghe Tătărescu, timp în care a efectuat reforme însemnate în sensul modernizării învățământului în România, în continuarea celor inițiate în secolul precedent și la începutul veacului al XX-lea, de către mentorul și unchiul său prin alianță, Spiru Haret. Deviza sa era: „Școală cât mai multă! Școală cât mai bună! Școală cât mai românească!”. Textul constituțional cu privire la învățământ, așa cum a fost formulat la 29 martie 1923, se baza pe principiile libertății învățământului, a obligativității și gratuității învățământului primar. În timpul mandatului său a fost adoptată Legea învățământului primar al statului și a învățământului normal-primar din 26 iulie 1924, contribuind la unificarea și reformarea sistemului de învățământ din România Mare. În anul1925 a reinstituit examenul de Bacalaureat. Tot ca ministru al Instrucțiunii Publice, acesta a unificat și reformat sistemul de învățământ secundar, prin Legea învățământului secundar din 15 mai 1928.
Cu timpul, relațiile cu Ion I.C. Brătianu s-au ameliorat, Dr. Angelescu fiind alături de acesta în momentele de după tentativa de asasinat din 1904 și în ultimele ceasuri ale vieții în 1927, când a supravegheat îndeaproape tratamentul medico-chirurgical acordat.
După asasinarea premierului I.G. Duca, a fost vreme de patru zile Prim-ministru, fiind nevoit să cedeze locul lui Gheorghe Tătărescu. În cele din urmă, a acceptat să fie ministrul Educației Naționale în cabinetele conduse de Tătărescu.
În timpul Dictaturii regale a lui Carol al II-lea, în anii 1938-1940, dr. Angelescu a fost ministru secretar de stat (în guvernul prezidat de Patriarhul Miron Cristea) și apoi consilier regal. Este unul dintre membrii Consiliului de Coroană prezidat de Carol II care au votat pentru cedarea Basarabiei și nordului Bucovinei către Uniunea Sovietică în urma ultimatumului dat României la 26 iunie 1940[2]. Împreună cu Dinu Brătianu, s-a împotrivit acceptării Dictatului de la Viena.
Dr. Constantin Angelescu a fost vreme de 24 ani președintele Ateneului Român (1923-1947), iar între 1941-1947 a fost președinte al Ligii culturale.
La 24 mai 1934 a fost ales membru de onoare al Academiei Române.
A fost membru fondator al Academiei de Științe din România[3].
După unele surse, în 1943, împreună cu dr. Nicolae Lupu, a propus reacordarea dreptului medicilor evrei la liberă practică, drept ce le fusese luat prin legislația antisemită din anul 1940.[4]
În septembrie 1948 a decedat la spitalul francez Vincent de Paul din București. Moartea l-a scutit de arestare și trimitere în închisorile comuniste.
Familia[modificare | modificare sursă]
A avut trei fiice : Elisabeta, Ioana și Elena precum și trei fii: Grigore, Alexandru și Constantin. Fiica sa, Elisabeta Angelescu, s-a căsătorit cu matematicianul Alexandru Ghika -fiu Grigore Ghika - fizician. Fiica sa Ioana (Jeanne) Angelescu s-a căsătorit cu Ștefan Ghika - Budești, geolog, membru corespondent al Academiei Romane, fiul arhitectului Nicolae Ghika Budești. A treia fiică a doctorului Constantin I. Angelescu a fost Elena, căsătorită cu diplomatul George Valimarescu. Fiul său, Constantin C. Angelescu Monteoru (1905-2000), a fost profesor de drept constituțional, decan al facultății de drept de la Universitatea din Iași. În anii represiunii staliniste a fost deportat la Canalul Dunăre-Marea Neagra. Fiica acestuia este Ioana Angelescu, angajată a postului de Radio Europa Liberă, căsătorită cu George Angelescu, muzician.
In memoriam[modificare | modificare sursă]
- Spitalul interdepartamental „Al. Sahia” din București a fost redenumit în amintirea sa, Spitalul „dr. Constantin Angelescu”.
- Liceului Tehnologic ”Dr. C. Angelescu” Găești.
- Un liceu teoretic la București și un colegiu agricol din Buzău îi poartă numele.
- Familia sa a înființat o fundație numită Școala Românească Constantin Angelescu
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c d BnF catalogue général, accesat în
- ^ ROMANIA, arhive istorice. „Modul în care au votat membrii Consiliului de coroană în ședința din 27 iunie 1940”. Accesat în 2017-12-02 18.04. Verificați datele pentru:
|access-date=
(ajutor) - ^ „Lista membrilor Academiei de Științe din România (ASR) (1936-1948) p.19” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ „Observator München 2007”. Arhivat din original la . Accesat în .
Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]
- Mamina, Ion; Scurtu Ioan - Guverne și Guvernanți (1916-1938), București, Editura Silex, 1996, p. 127
- Neagoe, Stelian - Oameni politici români, București, Editura Machiavelli, 2007, pp. 22–24
- Nicolescu, Nicolae C. - Șefii de stat și de guvern ai României (1859 - 2003), București, Editura Meronia, 2003, pp. 289–292
- Nicolescu, Nicolae C. (), Enciclopedia șefilor de guvern ai României (1862-2006), București: Editura Meronia, pp. 21–23
- Nicolae Penes, Dr. C. Angelescu - povestea unei vieti, Ed. Monteoru, Bucuresti, 1998
- N. Penes, Dr. C. Angelescu, reformator al invatamantului romanesc, Editgraph, Buzau, 2008
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – A
- Corina Petrică, Dr.Constantin Angelescu, ministrul instrucțiunii publice Arhivat în , la Wayback Machine., Editura Sfântul Ierarh Nicolae, ISBN 978-606-577-003-4
Predecesor: Ion Duca |
Prim-ministrul României 29 decembrie 1933 – 3 ianuarie 1934 |
Succesor: Gheorghe Tătărăscu |
|
- Decese în 1948
- Decese pe 14 septembrie
- Medici români
- Diplomați români
- Prim-miniștrii României
- Membri de onoare ai Academiei Române
- Membri ai Academiei de Științe din România
- Profesori ai Facultății de Medicină a Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila”
- Nașteri în 1869
- Oameni de știință români din secolul al XIX-lea
- Oameni de știință români din secolul al XX-lea
- Craioveni