Dumitru Petrescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Dumitru Petrescu
Dumitru Petrescu.jpg
Dumitru Petrescu în uniformă militară
Date personale
Născut 10 mai 1906
București, România
Decedat 13 septembrie 1969, (63 de ani)
?,
Naționalitate română
Cetățenie Flag of Romania (1965-1989).svg România Modificați la Wikidata
Ocupație om politic Modificați la Wikidata
Șef al Secției Politice a Diviziei Tudor Vladimirescu
Șef al Secției Educație și Cultură
Locțiitor politic al Diviziei "Horia, Cloșca și Crișan"
Subsecretar de stat la Ministerul de Război
În funcție
6 decembrie 1944 – 28 februarie 1945
Președinte al Marii Adunări Naționale
În funcție
26 ianuarie – 29 mai 1950
Ministrul de finanțe
În funcție
9 martie 1952 – 3 octombrie 1955
Precedat de Vasile Luca
Succedat de Manea Mănescu
Vicepreședinte al Consiliului de Miniștri
În funcție
4 octombrie 1955 – 26 mai 1956
Președinte al Comitetului de Stat pentru Protecția Muncii (cu rang de ministru)
În funcție
30 decembrie 1965 – 8 decembrie 1967

Partid politic Partidul Comunist din România
Alma mater Școala Superioară Internațională Leninistă din URSS
Profesie general, politician comunist

Dumitru Petrescu (zis și Grivița după grevele din 1933 la care a participat activ) (n. 10 mai 1906, București - d. 13 septembrie 1969) a fost un general și ministru al României în perioada comunistă.

Biografie[modificare | modificare sursă]

A devenit membru al Partidului Comunist din România în anul 1932. A fost condamnat la muncă silnică pe viață pentru participare la greva de la Atelierele CFR Grivița din 1933,[1] dar împreună cu Gheorghe Vasilichi și Constantin Doncea, reușește să evadeze (se pare că în spatele organizării acțiunii au stat Marcel Pauker și Gheorghe Stoica, alias Moscu Kuhn) în mod spectaculos din închisoarea de la Craiova.[2] Ulterior a fugit în Cehoslovacia și apoi în URSS. A participat ca luptător la Războiul civil din Spania.

A urmat cursurile Școlii Superioare Internaționale Leniniste din URSS (1935–1938). A lucrat la secțiile române ale Editurii în limbi străine și postului de radio Moscova. Din toamna anului 1939 lucrează în cadrul Direcției a VII-a a Direcției Superioare Politice a Armatei Roșii, care se ocupa cu activitatea de descompunere a armatelor dușmane.

După formarea Diviziei "Tudor Vladimirescu" în noiembrie 1943, a fost numit ca ajutor al comandantului, adică șef al Secției Politice a Diviziei. I s-a acordat direct gradul de maior. A revenit în România în august 1944, având funcția de șef al Secției Educație și Cultură. Este numit apoi locțiitor politic al Diviziei "Horia, Cloșca și Crișan" și înaintat la gradul de locotenent-colonel. A îndeplinit funcția de subsecretar de stat la Ministerul de Război (pentru Armata de Uscat) (6 decembrie 1944 - 28 februarie 1945). După întoarcerea în țară, este ridicat la gradul de general și numit inspector general al Armatei pentru educație, cultură și propagandă.

Activitatea politică[modificare | modificare sursă]

A fost membru al CC al PCR. A îndeplinit funcțiile de președinte al Marii Adunări Naționale (26 ianuarie - 29 mai 1950), președinte al Comitetului de Stat al Aprovizionării (cu rang de ministru) (14 ianuarie 1951 - 9 martie 1952), ministru de finanțe (9 martie 1952 - 3 octombrie 1955), vicepreședinte al Consiliului de Miniștri (4 octombrie 1955 - 26 mai 1956) și președinte al Comitetului de Stat pentru Protecția Muncii (cu rang de ministru) (30 decembrie 1965 - 8 decembrie 1967).

Implicarea în înființarea Clubului Steaua (AS Armata)[modificare | modificare sursă]

Steaua, numită inițial AS Armata, a apărut oficial pe 7 iunie 1947. Politrucii din Armată, mulți dintre ei veniți direct din URSS, n-au pierdut timpul. Dumitru Petrescu, personaj odios, fost muncitor feroviar la Atelierele Grivița în anii '30, arestat și condamnat pentru activități subversive în favoarea rușilor, evadat și fugit în URSS, de unde s-a întors cu armata de ocupație, fusese promovat general de armată. Cu spatele asigurat de sovietici, generalul D. Petrescu a bătut cu pumnul în masa forurilor sportive, somând ca ASA să joace direct în prima ligă. "Asociația Sportivă Centrală a Armatei a luat ființă și a cerut să fie introdusă în Divizia A", anunța sec "Sportul popular" la 7 august 1947. Cererea era imposibilă pentru simplul fapt că s-ar fi încălcat toate normele sportive, logice și de bun-simț. Șefii federației de fotbal au încercat să reziste. "Chestiunea a fost pusă în ședința Comitetului FRFA, toți membrii fiind de acord ca ASA să participe în Divizia Națională, însă în «B»", pronunța aparentul deznodământ "Sportul popular" din 8 august 1947. După îndelungi frământări, federația a ales să sacrifice Sparta București pentru a face loc nou-înființatei AS Armata în Divizia B. Când totul părea să se fi clarificat a venit bomba: vicecampioana "Carmen" București a fost exclusă din competiție! "Decizia a fost luată de federație la ordinul direct al Anei Pauker". În locul echipei lui Mociorniță ("Carmen" București), ultima grupare profesionistă din România, în Divizia A a fost introdusă AS Armata.


Predecesor:
Vasile Luca
Ministrul de finanțe
9 martie 19523 octombrie 1955

Succesor:
Manea Mănescu



Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ 1934 - Capii Griviței, rejudecati la Craiova, 23 martie 2005, Ilarion Tiu, Jurnalul Național, accesat la 4 octombrie 2014
  2. ^ Figuri /moscovite/ ale comunistilor romani, 7 septembrie 2005, Paula Mihailov, Jurnalul Național, accesat la 4 octombrie 2014

Legături externe[modificare | modificare sursă]