Guvernul României

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Guvernul României
Guvernul-României.svg
Sigla Guvernului României
Prezentare generală
Înființat 1862
Stat România
Lider Prim-ministru
Desemnat de Președinte
Responsabil în fața Parlamentului României
Sediu Palatul Victoria
București
Site web http://gov.ro
România
Coat of arms of Romania.svg

Acest articol face parte din seria:
Politica și conducerea
României




Politica altor țări • 

Guvernul României reprezintă, conform Constituției, puterea executivă în România împreună cu președintele. Guvernul se organizează și funcționează în conformitate cu prevederile constituționale, având la bază un program de guvernare acceptat anterior de către parlament.

Guvernul se compune din un lider numit prim-ministru și un număr variabil de miniștri care conduc ministere specializate pe anumite domenii, cu numeroase agenții și instituții cu diferite grade de subordonare în cadrul executivului. Guvernul României ocupă în București, ca sediu al activităților sale Palatul Victoria.

Prezentare generală[modificare | modificare sursă]

Cabinetul actual[modificare | modificare sursă]

Guvernul actual este condus de Dacian Cioloș, care a fost desemnat Prim-ministru al României la data de 10 noiembrie 2015, după demisia lui Victor Ponta, în contextul protestelor masive împotriva corupției generalizate legate de tragedia din clubul Colectiv. Acesta constă în 21 de ministere. Niciun membru al Cabinetului nu este afiliat politic, Guvernul Cioloș fiind primul guvern în totalitate tehnocrat din istoria României.[1]

Numire[modificare | modificare sursă]

Numirea guvernului se face de Președintele României pe baza votului de încredere acordat de către parlament. Nominalizarea candidatului pentru postul de premier se face de către președinte după consultări cu partidele politice ori coaliția care deține majoritatea în parlament. După nominalizarea acestuia, candidatul trebuie să propună un program de guvernare și o listă completă de propuneri pentru posturile ministeriale într-un termen de 10 zile. Acest termen nu este o dată limită strictă, deși reprezintă perioada optimă pentru înființarea unui guvern legal competent. Expirarea acestui interval îi poate acorda Președintelui dreptul de a-și revoca propunerea, deși acest lucru nu e obligatoriu.[2]

Odată aceste sarcini îndeplinite premierul desemnat solicită Parlamentului, în ședință comună, votul de încredere. După consultarea președinților celor două camere și a liderilor grupurilor parlamentare, președintele poate dizolva Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare și numai după respingerea a cel puțin două solicitări.[3]

Când Parlamentul își acordă votul de încredere, programul de guvernare devine oficial, membrii își încep mandatul conform legii după depunerea jurământului de loialitate față de țară.[4]

Programul de guvernare[modificare | modificare sursă]

Guvernul se organizează și funcționează în conformitate cu prevederile constituționale, având la bază Programul de guvernare acceptat de Parlament.[5] Programul de guvernare este un document politico-administrativ, care stabilește principiile, orientările și pașii necesari pe care Guvernul intenționează să îi pună în aplicare în timpul mandatului său, în toate domeniile de activitate. Pentru a atinge obiectivele prevăzute în programul de guvernare, Guvernul român îndeplinește funcțiile de consolidare, reglare, administrare, reprezentând și exercitând autoritatea statală.

Strategii, politici, programe[modificare | modificare sursă]

Guvernul aprobă strategii, politici și programe administrative, reprezentând modalități de îndeplinire a Programului de guvernare precum și modalități de realizare a funcțiilor instituției, ca autoritate publică a puterii executive, cu rolul de a asigura funcționarea echilibrată și dezvoltarea sistemului național economic si social, precum și racordarea acestuia la sistemul economic mondial în condițiile promovării intereselor naționale.[5]

Rol[modificare | modificare sursă]

Rolurile Guvernului este reglementate de Constituție și de legi relevante. Guvernul „exercită conducerea generală a administrației publice”[6], elaborează strategii pentru a implementa platforma guvernamentală, exercită inițiativa legislativă, negociază tratate internaționale,[7] reprezintă statul român atât intern cât și extern, numește prefecții[8] și prezintă informații și documente Camerelor Parlamentului, la cerere.[9]

Relația cu Parlamentul[modificare | modificare sursă]

Parlamentul României reprezintă singura instituție a statului român care exercită control asupra Guvernului prin intermediul unui mecanism de întrebări, interpelări și comisii de anchetă parlamentare cât și a circuitului obligatoriu de informare și documentare a parlamentului. Camerele Parlamentului (Camera Deputaților sau Senatul) pot depune moțiuni simple față de activitatea guvernului sub forma unor interpelări[10] și inclusiv moțiuni de cenzură, cu rol de retragere a votului de încredere acordat guvernului.[11]

Printr-o lege specială de abilitare, Guvernul poate emite ordonanțe, care au aceeași putere legală ca legile obișnuite. Ordonanțe sunt o formă de delegare legislativă, și pot necesita aprobarea în Parlament dacă legea de abilitare prevede acest lucru. În situații extraordinare, în care reglementarea nu poate fi amânată, Guvernul poate emite ordonanțe de urgență, care nu necesită legi de abilitare, ci trebuie să fie supuse aprobării în Parlament înainte de intrarea în vigoare.[12]

Structură[modificare | modificare sursă]

Palatul Victoria, situat în Piața Victoriei din București, este sediul Guvernului.

Constituția stabilește pozițiile de Prim-ministru al României și cea de Ministru. Alte funcții din cadrul aparatului executiv sunt stabilite prin legi organice. Aceste legi permit existența unor funcții ca vicepremier, ministru de stat și ministru-delegat cu însărcinări speciale.[13] „Ministrul de stat” este o poziție superioară, care coordonează activitatea ministerelor aflate în subordinarea Prim-ministrului.[14]

Prim-ministrul este liderul Guvernului și îi coordonează activitatea. Biroul prim-ministrului constă în cabinetul Prim-ministrului, format la rândul lui din secretari de stat și consilieri de stat.

Aparatul de lucru al Guvernului[modificare | modificare sursă]

Aparatul de lucru al Guvernului este alcătuit din aparatul de lucru al primului-ministru, Secretariatul General al Guvernului, departamente și alte asemenea structuri organizatorice cu atribuții specifice stabilite prin hotărâre a Guvernului.[15]

Cancelaria Primului-Ministru

Structură fără personalitate juridică, în subordinea directă a primului-ministru, finanțată prin bugetul Secretariatului General al Guvernului, condusă de șeful Cancelariei, cu rang de ministru, numit și eliberat din funcție prin decizie a primului-ministru. În cadrul Cancelariei Primului-Ministru își desfășoară activitatea unul sau mai mulți secretari de stat și consilieri de stat, numiți, respectiv eliberați din funcție prin decizie a primului-ministru.[16]

Secretariatul General al Guvernului

Instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea primului-ministru, condusă de un secretar general cu rang de ministru, ajutat de un secretar general adjunct cu rang de secretar de stat, precum și, după caz, de unul sau mai mulți secretari de stat, numiți, respectiv eliberați din funcție prin decizie a primului-ministru. Secretarul general al Guvernului este ordonatorul principal de credite pentru aparatul de lucru al Guvernului, precum și pentru instituțiile publice și organele de specialitate ale administrației publice centrale din subordinea sau coordonarea Guvernului, a primului-ministru și a Secretariatului General al Guvernului.[16]

Departamentul pentru Relația cu Parlamentul

Structură cu personalitate juridică, finanțată prin bugetul Secretariatului General al Guvernului, condusă de ministrul delegat pentru relația cu Parlamentul, care are calitatea de ordonator terțiar de credite. În cadrul departamentului funcționează unul sau mai mulți secretari de stat, numiți și eliberați din funcție prin decizie a prim-ministrului.[16]

Departamentul pentru Investiții Străine și Parteneriat Public-Privat

Structură cu personalitate juridică, finanțată prin bugetul Secretariatului General al Guvernului, condusă de ministrul delegat pentru proiecte de infrastructură de interes național și investiții străine, care are calitatea de ordonator secundar de credite. În cadrul departamentului funcționează unul sau mai mulți secretari de stat, numiți și eliberați din funcție prin decizie a prim-ministrului.[16]

Departamentul pentru Lupta Antifraudă - DLAF

Structură cu personalitate juridică, în cadrul aparatului de lucru al Guvernului, în coordonarea prim-ministrului, finanțată de la bugetul de stat prin bugetul Secretariatului General al Guvernului, condusă de un șef cu rang de secretar de stat, numit prin decizie a prim-ministrului pe o perioadă de 5 ani, ordonator terțiar de credite. Departamentul pentru Lupta Antifraudă - DLAF este instituția de contact cu Oficiul European de Lupta Antifraudă - OLAF și asigură, sprijină sau coordonează, după caz, îndeplinirea obligațiilor ce revin României privind protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene, în conformitate cu prevederile art. 325 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, având atribuția de control al obținerii, derulării sau utilizării fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente.[16]

Corpul de control al primului-ministru

Structură fără personalitate juridică în subordinea primului-ministru, condusă de un secretar de stat, numit și eliberat din funcție prin decizie a primului-ministru, și finanțată prin bugetul Secretariatului General al Guvernului. Corpul de control al primului-ministru controlează și urmărește activitatea ministerelor și serviciilor publice deconcentrate ale acestora, instituțiilor publice din subordinea Guvernului, organelor de specialitate ale administrației publice centrale din subordinea Guvernului, oficiilor, departamentelor, comisiilor, regiilor autonome, companiilor și societăților naționale, societăților comerciale și instituțiilor financiar-bancare cu capital majoritar său integral de stat.[16]

Corpul de control al primului-ministru controlează activitatea instituțiilor publice subordonate autorităților administrației publice locale, cu respectarea dispozițiilor legale privind regimul general al autonomiei locale, precum și organizarea și funcționarea autorităților administrației publice locale.[16]

Departamentul pentru Relații Interetnice

Structură fără personalitate juridică, în subordinea primului-ministru și în coordonarea secretarului general al Guvernului, condusă de un secretar de stat, ajutat de 2 subsecretari de stat, numiți, respectiv eliberați din funcție prin decizie a primului-ministru, și finanțată prin bugetul Secretariatului General al Guvernului.[16]

Echipa prim-ministrului[modificare | modificare sursă]

Consultați întreaga listă aici.
Nume și prenume Funcție / Departament Atribuții
Dan Suciu Secretar de stat Purtător de cuvânt
Cristian Bădescu Secretar de stat Afaceri europene
Radu Puchiu Secretar de stat Relația cu instituțiile guvernamentale
Florin Tacu Secretar de stat Relația cu Parlamentul
Sorin Chelmu Secretar general al Guvernului Coordonare generală
Ioan Dragoș Tudorache Șeful Cancelariei Primului-ministru Coordonare generală
Paul Gheorghiu Director cabinet PM Coordonare generală
Alin Mituța Director cabinet Cancelaria PM Coordonare generală

Ministere[modificare | modificare sursă]

Ministerele sunt organe de specialitate ale administrației publice centrale care realizează politica guvernamentală în domeniile de activitate ale acestora.[17] Guvernul României este format din 21 de ministere.[18]

Minister Ministru Partid
Prim-ministru Dacian Cioloș Ind.
Viceprim-ministru; Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice Vasile Dîncu Ind.
Viceprim-ministru; Ministerul Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri Costin Borc Ind.
Ministerul Afacerilor Externe Lazăr Comănescu Ind.
Ministerul Afacerilor Interne Petre Tobă Ind.
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale Achim Irimescu Ind.
Ministerul Apărării Naționale Mihnea Motoc Ind.
Ministerul Culturii Vlad Alexandrescu Ind.
Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice Adrian Curaj Ind.
Ministerul Energiei Victor Vlad Grigorescu Ind.
Ministerul Finanțelor Publice Anca Paliu Dragu Ind.
Ministerul Fondurilor Europene Cristian Ghinea Ind.
Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor Cristiana Pașca Palmer Ind.
Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice Dragoș Pîslaru Ind.
Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională Marius-Raul Bostan Ind.
Ministerul Sănătății Patriciu Achimaș-Cadariu Ind.
Ministerul Tineretului și Sportului Elisabeta Lipă Ind.
Ministerul Transporturilor Dan Marian Costescu Ind.
Ministerul pentru Consultare Publică și Dialog Civic Violeta Alexandru Ind.
Miniștri delegați
Ministrul delegat, Departamentul pentru relația cu Parlamentul Ciprian Bucur Ind.
Ministrul delegat pentru relațiile cu românii de pretutindeni Dan Stoenescu Ind.

Prefecturi[modificare | modificare sursă]

Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local. În această calitate prefectul răspunde de aplicarea politicii Guvernului în unitățile administrativ-teritoriale, având obligația de a asigura executarea actelor Guvernului, precum și pe cele ale ministerelor și celorlalte organe de specialitate din subordinea Guvernului ori a ministerelor.[19]

Prefectul conduce serviciile publice descentralizate ale ministerelor și ale celorlalte organe centrale din unitățile administrativ-teritoriale și exercită controlul asupra legalității actelor administrative ale consiliului local, ale primarului, ale consiliului județean și ale președintelui consiliului județean.[19]

Guvernul numește câte un prefect în fiecare județ și în municipiul București.[19]

Instituții subordonate[modificare | modificare sursă]

Acestea sunt organizate ca structuri cu sau fără personalitate juridică, în subordinea primului-ministru, conduse de secretari de stat sau asimilați ai acestora, a căror înființare și/sau funcționare se aprobă prin hotărâre a Guvernului.[16]

Procesul legislativ[modificare | modificare sursă]

Ședințele Guvernului se convoacă și sunt conduse de primul-ministru. Guvernul se întrunește săptămânal sau ori de câte ori este nevoie, pentru a dezbate problemele politicii interne și externe sau aspecte de conducere generală a administrației publice.[20] Agenda de lucru a ședinței Guvernului cuprinde:

  • proiecte de acte normative (proiecte de lege, proiecte de ordonanțe și de hotărâri)
  • rapoarte
  • note, note-mandat
  • memorandumuri
  • puncte de vedere
  • informări și alte documente, în funcție de necesități și de solicitări

Agenda de lucru a Guvernului este structurată în două părți și poate conține și liste suplimentare, cu aprobarea primului-ministru.[20]

Guvernul adoptă hotărâri și ordonanțe (simple și de urgență). Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor. Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta.[20]

Circuitul decizional

Circuitul procesului decizional al proiectelor de documente de politici publice și al proiectelor de acte normative este structurat în două etape:[20]

  1. reuniunea pregătitoare a ședinței Guvernului, care asigură coordonarea procesului de elaborare, consultare și avizare pentru documentele de politici publice și acte normative la nivel interministerial;
  2. ședința Guvernului, care marchează încheierea procesului decizional, prin adoptarea/aprobarea sau respingerea acestor proiecte.

Cronologia prim-miniștrilor României după 1989[modificare | modificare sursă]

Această cronologie conține prim-miniștrii care au activat în perioada postcomunistă (26 decembrie 1989 — prezent).

Dacian Cioloș Sorin Cîmpeanu Victor Ponta Mihai Răzvan Ungureanu Cătălin Predoiu Emil Boc Călin Popescu-Tăriceanu Eugen Bejinariu Adrian Năstase Mugur Isărescu Alexandru Athanasiu Radu Vasile Gavril Dejeu Victor Ciorbea Nicolae Văcăroiu Theodor Stolojan Petre Roman

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Cristi Șelaru (17 noiembrie 2015). „Klaus Iohannis, mesaj de ULTIMĂ ORĂ pentru noii miniștri”. stiripesurse.ro. http://www.stiripesurse.ro/klaus-iohannis-mesaj-de-ultima-ora-pentru-noii-mini-tri_973626.html. 
  2. ^ Constituția României, art. 103
  3. ^ Constituția României, art. 89
  4. ^ Constituția României, art. 104
  5. ^ a b Obiective”. Guvernul României. http://gov.ro/ro/obiective/obiective. 
  6. ^ Legea nr. 90/2001, art. 11
  7. ^ Constituția României, art. 91
  8. ^ Constituția României, art. 123
  9. ^ Constituția României, art. 111
  10. ^ Constituția României, art. 112
  11. ^ Constituția României, art. 113
  12. ^ Constituția României, art. 115
  13. ^ Legea nr. 90/2001, art. 3
  14. ^ Legea nr. 90/2001, art. 54
  15. ^ Legea nr. 90/2001, art. 20
  16. ^ a b c d e f g h i Aparatul de lucru al Guvernului”. Guvernul României. http://gov.ro/ro/guvernul/organizare/aparatul-de-lucru-al-guvernului. 
  17. ^ Legea nr. 90/2001, art. 34
  18. ^ Decretul nr. 857/2015 pentru numirea Guvernului României
  19. ^ a b c Legea nr. 90/2001, art. 30
  20. ^ a b c d Procesul legislativ”. Guvernul României. http://gov.ro/ro/guvernul/procesul-legislativ. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]