Radu Vasile

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru alte persoane cu numele Radu Vasile, vedeți Radu Vasile (dezambiguizare).
Radu Vasile
Radu Vasile(2).tif
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Sibiu, România Modificați la Wikidata
Decedat (70 de ani)[1] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Înmormântat Cimitirul Bellu Modificați la Wikidata
Căsătorit cu Măriuca Vasile
Cetățenie Flag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Religie Biserica Romano-Catolică Modificați la Wikidata
Ocupație om politic
istoric
profesor universitar
poet
economist[*] Modificați la Wikidata
Senator al României Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Circumscripția Argeș
Prim-ministru al României Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat de Victor Ciorbea
Succedat de Mugur Isărescu
Senator al României Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Circumscripția București
În funcție
 – 
Circumscripția Bacău

Premii Ordinul național Steaua României
Partid politic PD (din )
PNȚCD (până în )
Alma mater Universitatea din București

Radu Vasile (n. , Sibiu, România – d. ,[1] București, România) a fost un om politic și istoric român, prim ministru al României între 1998 și 1999, propus de PNȚCD.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Tatăl său, avocat, a fost deținut politic. A decedat în 1986.

Studiile gimnaziale și liceale le-a urmat la Drăgășani și Orăștie. Din motive de dosar, în plină epocă stalinistă, nu s-a putut înscrie la facultate, urmând mai întâi cursurile Școlii Tehnice Sanitare, pe care le-a absolvit în 1962. După relativul dezgheț din anii 1960 a devenit student al Facultății de Istorie a Universității București pe care a absolvit-o cu rezultate excelente (al treilea din promoție) în anul 1967. A fost repartizat la Muzeul Satului, de unde a plecat, prin concurs, la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române, ca cercetător stagiar. Tot prin concurs a ajuns în învățământul universitar, mai întâi asistent și apoi lector la catedra de istorie economică de la ASE. În 1977 își ia doctoratul dar, nefiind membru al PCR, nu a avansat în ierarhia universitară, fiind promovat conferențiar abia după Revoluție, în 1990, când este ales prodecan la Facultatea de Comerț. În 1993, deci „la termen”, fără să ardă etapele, devine profesor universitar.

A decedat pe 3 iulie 2013 datorita unor complicatii ale cancerului de colon de care suferea. A fost înmormântat în data de 5 iulie 2013 în Cimitirul Bellu Catolic din București. Slujba de înmormântare a fost oficiată de arhiepiscopul mitropolit Ioan Robu.[2]

Activitatea politică[modificare | modificare sursă]

Din ianuarie 1990 este membru PNȚ-CD. Și pe linie de partid, a avansat gradual: șef de departament (Departamentul de studii), membru supleant al BCCC dupa congresul PNȚ-CD din septembrie 1991, purtător de cuvânt din 1991, senator de Bacău din 1992, Secretar General după Congresul din 1996. Între anii 1993-1994 a fost director al ziarului „Dreptatea”.

Din 1993 a fost vicepreședinte al Senatului României si vicepreședinte al Comisei Senatoriale de Buget-Finanțe.

În planul politicii externe, Radu Vasile a avut de asemenea o activitate importantă, fiind membru fondator al Forumului Central European, alături de Raymond Barre (fost prim-ministru al Franței), Helmut Schmidt (fost cancelar al Germaniei) și alții.

A conferențiat pe teme de istorie româneasca la „Ecole Doctorale” de la Sorbona si a susținut peste 50 de comunicări științifice la sesiuni academice din țară și străinătate.

Radu Vasile a fost senator în legislaturile 1992- 1996, 1996 - 2000 și 2000 - 2004 din partea Partidului Democrat; a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Libanul și UNESCO. În funcția de prim-ministru a fost confruntat cu Mineriada din ianuarie 1999, soluționată prin așa-numita Pace de la Cozia. A publicat și poezie, sub pseudonimul Radu Mischiu.

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • Economia mondială: căile și fazele modernizării Editura Albatros(1987)
  • Valută și economie (1994)
  • Monedă și politică fiscală Editura Uranus (1994)
  • De la secolul de fier la cel de-al doilea război mondial Editura Silex (1998)
  • Între echilibru și recesiune: teorie și practici de macrostabilizare (1998)
  • Se închide cercul? Editura Nemira (1999)
  • Fabricius Editura Polirom (1999)
  • Echilibru în toate - poezie Editura Cartea Româneasca (1999)
  • Pacientul român - pamflete politice Editura Nemira (2000)
  • Cursa pe contrasens - Amintirile unui Prim-Ministru Editura Humanitas (2002)
  • Buricul președintelui Editura Galaxia Gutenberg (2009)
  • Tunica Ruptă Editura Galaxia Gutenberg(2009)

Traduceri[modificare | modificare sursă]

  • Martor al Speranței - Biografia Papei Ioan Paul al II-lea (1920-2005), George Weigel Editura Galaxia Gutenberg (2007)
  • Moarte și viață veșnică, Joseph Ratzinger Benedict al XVI-lea Editura ARCB (2012)

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri


Predecesor:
Victor Ciorbea
Prim-ministru al României
17 aprilie 199813 decembrie 1999

Succesor:
Mugur Isărescu