Tudor Postelnicu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Tudor Postelnicu
Date personale
Născut (85 de ani) Modificați la Wikidata
Provița de Sus, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupație om politic Modificați la Wikidata
Ministru al afacerilor interne Modificați la Wikidata
În funcție
 – 

Partid politic PCR

Tudor Postelnicu (n. 13 noiembrie 1931) a fost un comunist și general român. În 1977 a făcut parte din Comandamentul de reprimare a grevei minerilor din Valea Jiului. În 1978 a fost numit șef al Departamentului Securității Statului. În 1987 devine Ministru de Interne și membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român.

Cariera profesională[modificare | modificare sursă]

A fost membru al Comitetului Central al PCR și ministru de interne (1987-1989). În perioada 1978 - 1987 a fost șeful Securității nedeținând vre-un grad militar de general. Numele lui este legat de urmărirea și persecutarea mai multor disidenți, printre care scriitorii Paul Goma, Ion Caraion, Wagner Klaus Georg, George Constantin, Gheorghe Ursu și alții, care ar fi „acționat” împotriva PCR-ului.

La ședința din 17 decembrie a CC al PCR a fost criticat împreună cu ministrul apărării Vasile Milea, pentru că nu au acționat destul de ferm împotriva manifestanților din Timișoara. A luat parte și la ultima ședință a Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, desfășurată în dimineața de 22 decembrie 1989 (în jurul orei 9:45), la puțin timp după sinuciderea generalului Vasile Milea.

În timpul Revoluției române din 1989 a fost arestat de revoluționari și interogat de procurorii militari.

Pe 2 februarie 1990, a fost judecat de Tribunalul Militar Teritorial București, în cadrul lotului "CPEx" în "procesul celor patru", în care au fost judecați și Emil Bobu, Manea Mănescu și Ion Dincă). Tudor Postelnicu a fost condamnat la închisoare pe viață, confiscarea averii și privarea de unele drepturi civile. Au făcut recurs toți, în afară de Ion Dincă.[1] După recurs, i s-a schimbat încadrarea de la genocid la omor deosebit de grav, și a rămas să execute 14 ani de închisoare. A făcut șapte ani de pușcărie și a ieșit din închisoare în baza unui decret tot al lui Ceaușescu, rămas neabrogat în anii ’90. În timpul uneia din ședințele publice ale procesului de la tribunal și-a justificat deciziile și acțiunile spunând: Am fost un dobitoc!, frază rămasă celebră și folosită de săptămânalul Academia Cațavencu drept subtitlu al unei rubrici, sub care în fiecare săptămână apăreau unul sau mai multe citate prin care diverse personalități politice își justificau în mod similar unele greșeli.

În 1991 a început cercetarea lui Tudor Postelnicu și a fostului ministru de Interne Gheorghe Homoștean în cadrul dosarului „Autobuzul”. Cei trei atacatori din dosarul "Autobuzul" au spart în 23 august 1981 sediul unui post de Miliție din Timiș, de unde au sustras armament și muniție, iar a doua zi, înarmați fiind, i-au luat ostateci pe călătorii dintr-un autobuz care efectua o cursă locală. Ei cereau în schimbul eliberării pasagerilor bani și pașapoarte, pentru a putea părăsi România. Trupele de Securitate, din ordinul direct al lui Nicolae Ceaușescu au intervenit în forță, și i-au omorât pe cei 3 teroriști și 3 pasageri nevinovați. Rudele victimelor au cerut redeschiderea anchetei după 22 decembrie 1989.[2].

În 1994, instanța militară a hotărât condamnarea lui Postelnicu, fost șef al Direcției Securității Statului, la șapte ani și șase luni de închisoare și amnistierea lui George Homoștean. Parchetul Militar a făcut apel și la 30 decembrie 1997, Curtea Militară de Apel a dispus desființarea sentinței primei instanțe judecătorești și a condamnat ambii inculpați la câte 18 ani de închisoare, pentru omor deosebit de grav. A fost încarcerat pe 29 ianuarie în Penitenciarul Jilava.[3]

La ultimă instanță, Curtea Supremă de Justiție, a fost condamnat din nou.

În total a fost închis pentru toate crimele comise șapte ani.[4]

În 2009 mai era cercetat de procurori pentru finanțarea teroristului Carlos Șacalul.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Relatarea ziarului Los Angeles Times, din 2 febr. 1990.
  2. ^ Articol din Ziua, 21 februarie 2002.[nefuncțională]
  3. ^ [1] știrea apărută în Ziarul de Iași.
  4. ^ Articol în Adevărul, 21 iunie 2009.[nefuncțională]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Articole biografice