Grigore Alexandru Ghica

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Grigore Ghica
ScanImage04.jpg
Domnitor al Moldovei
Domnie 1849–1853
Predecesor Mihail Sturza
Succesor ocupație rusă
Domnitor al Moldovei
Domnie 1854–1856
Predecesor ocupație rusă
Succesor protectorat al Puterilor Europene
Căsătorit(ă) cu Elencu Sturza
Ana Catargi
Urmași Constantin
Ion
Alexandru
Catinca
Aglaia
Natalia
Grigore
Ferdinand
Nume complet
Grigore Alexandru Ghica
Tată Alecu Ghica
Mamă Elena Sturza
Naștere 1804
Botoșani, Moldova
Deces 24 august 1857
Le Mée-sur-Seine, Franța

Grigore Alexandru Ghica (n. 1804 sau 1807[1] - d. 24 august 1857) a fost domn al Moldovei sub numele Grigore al V-lea Ghica din mai 1849 - octombrie 1853 și din octombrie 1854 - 3 iunie 1856. S-a născut la 1807 și a murit la 1857 și este fiul lui Alexandru G. Ghica.

În prima domnie este numit din mai 1849, dar ia tronul în octombrie. Deși a luat parte la mișcarea moldovenească din 1848 contra rudei sale Mihail Sturdza, este numit ca domnitor în urma Convenției de la Balta-Liman, în același timp cu numirea lui Barbu Știrbei în Muntenia. De la început s-a apucat să facă multe îmbunătățiri în ceea ce privește bunăstarea țării: lucrări publice, școala de ingineri, stoparea abuzurilor, stimularea exporturilor și a importurilor prin coborârea vămii de la 12% la 5%.

Cele mai importante acte sunt însă organizarea agriculturii și a învățământului public în 1851. În primul domeniu se reglementează raporturile dintre proprietari și muncitori, aducând astfel o îmbunătățire a situației țăranilor, prin scăderea zilelor de muncă, oprind folosirea lor la alte lucrări decât cele agricole, desființează dijma, mărește imașul și ușurează condițiile de strămutare. Din punct de vedere al învățământului, se prevăd trei grade cu predare obligatorie în limba româna peste tot și la toate gradele, chiar și la cele de limbi străine. Se înființează două facultăți, de drept și filosofie, la Academia Mihăileană, seminariile se organizează pe același principii ca și facultățile teologice, se înființează Institutul Gregorian sau orfanotrofic, germenul facultății de medicină, fiind ajutați copiii găsiți și femeile gravide și sărace, la care se adaugă: școala de moșit, școala de chirurgie și ospiciul de infirmi de la Galata.

Marcă poștală cu Grigore Alexandru Ghica

Reușește să îndrepte starea precară financiară a țării în care se afla după Revoluția de la 1848 și după ocupațiile ruso-turce (1853). Dar tot acum izbucnește un nou război ruso-turc și rușii în iunie 1853 intră în Moldova. Ghica este nevoit să se retragă la Viena. Țara este condusă de viceguvernatorul Urssoff, aflat sub ordinele guvernatorului general, baronul Budberg. Războiul luând caracter european, și aliații Porții atacând Crimeea, rușii se retrag, și conform înțelegerii, în 1854 austriecii îi înlocuiesc, ocupând țara. Odată cu aceștia reintră și Ghica în octombrie. Din acest moment, guvernul său se mărginește la soluționarea problemelor curente și de a găsi mijloace pentru a satisface cheltuielile ocupanților, care cresc până când bugetul țării prezintă în 1856 un deficit de 7 milioane de lei.

Termenul său de domnie expiră odată cu Tratatul de la Paris, care a pus capăt războiului și în locul lui a fost numit un caimacam, până la numirea definitivă a lui Teodor Balș.

A fost un adept al principiilor naționale, dar acționează și pentru emanciparea țiganilor, pentru libertatea presei, încurajează cultura (tipărește în 1853 Cronica lui Gheorghe Șincai), a introdus și telegraful și a fost cel care a promulgat legea privind reformarea corpului slujitorilor, în fapt prima lege a jandarmeriei române. Începuse să lupte chiar oficial pentru unire, rezervându-și toate forțele de luptă pentru realizarea acestui măreț vis al principatelor și continuă lupta și după părăsirea tronului la adăpostul puterilor apusene.

Viața personală[modificare | modificare sursă]

La 3 octombrie 1825, la vârsta de 21 de ani, la curtea domnească din Iași, s-a căsătorit cu domnița Elencu Sturza, fiica lui Ioniță Vodă Sturza și a Ecaterinei Rosetti-Roznovanu. Cuplul a avut patru copii înainte să divorțeze în 1833:

  • Constantin (Costachi); a fost în timpul domniei tatălui său postelnic, apoi magistrat și membru la Curtea de Casație.
  • Ion (Iancu); a fost numit de tatăl său locotenent în miliția Moldovei și aghiotant domnesc
  • Alexandru (Alecu)
  • Catinca; s-a căsătorit în 1847 cu Nicolae Mavrocordat și a avut o fiică, Elena.

În 1833, Grigore Ghica se căsătorește cu Ana Catargi, fiica lui Iordache Catargi și a Elisabetei Rosetti. Grigore și cea de-a doua soție au avut două fete: Aglaie și Natalia. În 1839 soția sa moare la doar 26 de ani la două ore după ce naște o a treia fiică, Ioana, care nu va apuca să trăiască. Cele două fete au fost crescute de sora tatălui lor, Elena Șubin, la Vaslui și Slobozia. La vârsta de 8 ani, Aglaie este adusă de tatăl ei la Iași la pension iar la 12 trimisă la Viena la institutul de domnișoare van Demerzel unde ajunge și sora ei mai mică Natalia în 1848 În 1850 Aglaie s-a căsătorit cu Răducanu Rosetti, mai mare decât ea cu 19 ani și foarte bogat, ministru de justiție.

A avut doi copii cu metresa sa, parizianca Eufrosine Leroy: Grigore și Ferdinand. În exil la Paris, la 9 noiembrie 1856 s-a căsătorit pentru a treia oară cu Eufrosine Leroy.

La 24 august 1857 se sinucide prin împușcare, la reședința sa din Paris, Castelul du Mée.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Conform "Trecute vieți de doamne și domnițe" de Constantin Gane, anul nașterii domnitorului este 1804.


Predecesor:
Mihail Sturdza
Domnitor al Moldovei
1849 - 1853

Succesor:
Ocupație rusă


Predecesor:
Ocupație rusă
Domnitor al Moldovei
1854 - 1856

Succesor:
Consiliu administrativ