Dimitrie I. Ghica

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Dimitrie I. Ghica
Dim. I. Ghika, 1932 (Agence Mondial).jpg
Dimitrie I. Ghica
Date personale
Născut 21 ianuarie 1875[1]
Decedat 13 octombrie 1967 (92 de ani)[1]
Cetățenie România
Ocupație om politic
diplomat

Dimitrie I. Ghica (n. 9 ianuarie 1875, Constantinopol, Turcia - d. 13 octombrie 1967, Bruxelles, Belgia) a fost un om politic român, ministru al afacerilor străine al României între 27 aprilie 1931 și 5 iunie 1932, frate cu Vladimir Ghica. A a intrat în diplomație în 1894 la vîrsta de 20 de ani. După primul Război mondial în urma unei polemici cu Ion I.C. Brătianu a fost rechemat în țară.

Între 1913-1917 a fost ambasador al Regatului României la Roma. Prin intermediul fratelui său, Vladimir Ghica, care a avea trecere la Vatican, a obținut și colportat informații care au dus la implicarea Sfântului Scaun în afacerea Caillaux. Darea în vileag a acestui fapt a dus la căderea în dizgrație a lui Vladimir Ghica și la răcirea relațiilor dintre Dimitrie Ghica și cardinalul secretar de stat Pietro Gasparri.[2]

A fost membru în cea de-a doua delegație română la Conferința de Pace de la Paris, condusă de Alexandru Vaida-Voievod, și apoi din 1 februarie 1920 pînă pe 16 martie 1922 a fost trimis extraordinar și ministru plenipotențiar al României la Legația Română la Paris. În 1928 a fost trimis în misiune de guvernul Maniu, iar guvernul Iorga-Argetoianu a ajuns Ministru de Externe în perioada aprilie 1931 -mai 1932. Prin intermediul lui s-au reluat tratativele cu amiralul Horthy pentru uniunea dinastică a Ungariei cu România, întrerupte de moartea regelui Ferdinand, și apoi de venirea lui Hitler la putere. Memoriile lui politice din perioada 1894-1940 au apărut în limba română la editura Institutul European în 2004.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b "Dimitrie I. Ghica", data.bnf.fr[*] http://data.bnf.fr/ark:/12148/cb158087123, accesat la 10 octombrie 2015  Missing or empty |title= (ajutor)
  2. ^ Raymund Netzhammer, Bischof in Rumänien, München 1996, pag. 988.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Stan, Stoica, (coord.) - Dicționar biografic de istorie a României, Editura Meronia, București, 2008.