Dimitrie I. Ghica

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Dimitrie I. Ghica
Dim. I. Ghika, 1932 (Agence Mondial).jpg
Dimitrie I. Ghica
Date personale
Născut 1875
Decedat 1967 (92 de ani)
Cetățenie România
Ocupație om politic
diplomat

Dimitrie I. Ghica (n. 1875 - d. 1967) a fost un om politic român, ministru al afacerilor străine al României între 27 aprilie 1931 și 5 iunie 1932, frate cu Vladimir Ghica. A a intrat în diplomație în 1894 la vîrsta de 20 de ani. După primul Război mondial în urma unei polemici cu Ion I.C. Brătianu a fost rechemat în țară.

Între 1913-1917 a fost ambasador al Regatului României la Roma. Prin intermediul fratelui său, Vladimir Ghica, care a avea trecere la Vatican, a obținut și colportat informații care au dus la implicarea Sfântului Scaun în afacerea Caillaux. Darea în vileag a acestui fapt a dus la căderea în dizgrație a lui Vladimir Ghica și la răcirea relațiilor dintre Dimitrie Ghica și cardinalul secretar de stat Pietro Gasparri.[1]

A fost membru în cea de-a doua delegație română la Conferința de Pace de la Paris, condusă de Alexandru Vaida-Voievod, și apoi din 1 februarie 1920 pînă pe 16 martie 1922 a fost trimis extraordinar și ministru plenipotențiar al României la Legația Română la Paris. În 1928 a fost trimis în misiune de guvernul Maniu, iar guvernul Iorga-Argetoianu a ajuns Ministru de Externe în perioada aprilie 1931 -mai 1932. Prin intermediul lui s-au reluat tratativele cu amiralul Horthy pentru uniunea dinastică a Ungariei cu România, întrerupte de moartea regelui Ferdinand, și apoi de venirea lui Hitler la putere. Memoriile lui politice din perioada 1894-1940 au apărut în limba română la editura Institutul European în 2004.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Raymund Netzhammer, Bischof in Rumänien, München 1996, pag. 988.