Chivu Stoica
| Chivu Stoica | |
![]() Chivu Stoica | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1] Smeeni, România |
| Decedat | (66 de ani)[1] București, România |
| Cauza decesului | rană prin împușcare[*] |
| Căsătorit cu | Maria Manolescu |
| Copii | Duțu și Ani (adoptați) |
| Cetățenie | |
| Religie | creștin ortodox |
| Ocupație | politician cazangiu[*] |
| Limbi vorbite | limba română |
| Prim-ministru al României | |
| În funcție 2 octombrie 1955 – 21 martie 1961 | |
| Precedat de | Gheorghe Gheorghiu-Dej |
| Succedat de | Ion Gheorghe Maurer |
| Președinte al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România | |
| În funcție 24 martie 1965 – 9 decembrie 1967 | |
| Precedat de | Avram Bunaciu (interimar) |
| Succedat de | Nicolae Ceaușescu |
| Premii | Erou al Muncii Socialiste[*] |
| Partid politic | Partidul Comunist Român |
| Modifică date / text | |
| Parte dintr-o serie despre |
| România comunistă |
|---|
Chivu Stoica (n. , Smeeni, România – d. , București, România) a fost un politician comunist român, prim-ministru al României în perioada 1955-1961, cel de-al 48-lea prim-ministru/Președinte al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România în perioada 24 martie 1965 - 9 decembrie 1967, după care a fost înlocuit în această funcție de către Nicolae Ceaușescu.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Activitate
[modificare | modificare sursă]În anul 1931 a devenit membru al Partidului Comunist din România. În anul 1933 a fost condamnat la închisoare pentru participare la greva de la Atelierele CFR Grivița.[2]
Chivu Stoica a fost deputat în Adunarea Deputaților în sesiunea 1946 - 1948. Chivu Stoica a fost deputat în Marea Adunare Națională în sesiunile din perioada 1948 - 1975.
Chivu Stoica s-a sinucis acasă cu propria armă de vânătoare.
Distincții
[modificare | modificare sursă]Chivu Stoica a fost distins cu următoarele decorații:
- Ordinul „Coroana României” în grad de Mare Ofițer (1947)
- Ordinul „Steaua Republicii Populare Române” clasa I (1948)
- Ordinul Muncii clasa I (1949)
- Ordinul „Apărarea Patriei” clasa I (1949)
- Medalia „A cincea aniversare a Republicii Populare Române” (24 decembrie 1952) „pentru lupta și munca duse în vederea făuririi, consolidării și prosperării Republicii Populare Române”[3]
- Ordinul „Steaua Republicii Populare Române” clasa I (1948)
- titlul de „Erou al Muncii Socialiste din Republica Populară Romînă” și medalia de aur „Secera și Ciocanul” (7 august 1958) „pentru slujirea cu credință a clasei muncitoare și a poporului, pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului și activitate îndelungată și rodnică în mișcarea muncitorească, cu prilejul împlinirii a 50 de ani de la naștere”[4]
- Ordinul „23 August” clasa I (12 august 1959) „pentru îndelungată activitate în mișcarea muncitorească, pentru contribuția activă la răsturnarea dictaturii militaro-fasciste și instaurarea regimului democrat-popular, pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului”[5]
- Medalia „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din Romînia” (6 mai 1961) „pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite în opera de construire a socialismului”[6]
- Medalia „A XX-a Aniversare a Eliberării Patriei” (18 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”[7]
- Medalia jubiliară „A XX-a Aniversare a Zilei Forțelor Armate ale Republicii Populare Romîne” (21 octombrie 1964) „pentru merite deosebite în făurirea și întărirea Forțelor Armate ale Republicii Populare Romîne, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a Zilei Forțelor Armate”[8]
- Ordinul „Tudor Vladimirescu” clasa I (30 aprilie 1966) „cu prilejul celei de-a 45-a aniversări de la înființarea Partidului Comunist din România, pentru îndelungată activitate în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului”[9]
- Ordinul „Victoria Socialismului” (6 mai 1971) „pentru activitate îndelungată în mișcarea revoluționară, pentru contribuția deosebită la înfăptuirea politicii interne și externe a Partidului Comunist Român, la opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de-a 50-a aniversări a Partidului Comunist Român”[10]
- titlul de „Erou al Republicii Socialiste România” (7 august 1973) „pentru îndelungata și rodnica activitate desfășurată în mișcarea revoluționară, pentru contribuția deosebită adusă la întărirea partidului și a unității sale, la făurirea și dezvoltarea statului nostru socialist, precum și la înfăptuirea politicii partidului și statului de făurire a societății socialist emultilateral dezvoltate în patria noastră, cu prilejul împlinirii vîrstei de 65 de ani”[11]
Galerie de imagini
[modificare | modificare sursă]- Chivu Stoica
- Chivu Stoica, președintele Consiliului de Stat, în vizită în Tunisia în februarie 1967.
- Discutând cu ambasadorul Danemarcei în iunie 1967.
Vezi și
[modificare | modificare sursă]Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 „Chivu Stoica” (în germană). Munzinger Personen[*]. Wikidata Q107343683. Accesat în .
- ↑ 1934 - Capii Grivitei, rejudecati la Craiova, 23 martie 2005, Ilarion Tiu, Jurnalul Național, accesat la 4 octombrie 2014
- ↑ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 508 din 24 decembrie 1952 pentru conferirea Medaliei „A cincea aniversare a Republicii Populare Române”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, anul I, nr. 13, 29 decembrie 1952, p. 99.
- ↑ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 355 din 7 august 1958 pentru atribuirea titlului de „Erou al Muncii Socialiste din Republica Populară Romînă” și conferirea Medaliei de Aur „Secera și Ciocanul” tovarășului Chivu Stoica, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul VII, nr. 32, 19 august 1958, p. 249.
- ↑ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 308 din 12 august 1959 privind conferirea unor titluri, ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul VIII, nr. 25, 17 septembrie 1959, p. 179.
- ↑ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 120 din 6 mai 1961 pentru conferirea medaliei „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din Romînia”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul X, nr. 30, 31 decembrie 1961, p. 389.
- ↑ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 510 din 18 august 1964 pentru conferirea medaliei „A XX-a Aniversare a Eliberării Patriei”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul XIII, nr. 12, 27 august 1964, p. 90.
- ↑ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 684 din 21 octombrie 1964 pentru conferirea medaliei jubiliare „A XX-a Aniversare a Zilei Forțelor Armate ale Republicii Populare Romîne”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul XIII, nr. 15, 25 octombrie 1964, p. 108.
- ↑ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 338 din 30 aprilie 1966 pentru conferirea ordinului „Tudor Vladimirescu” clasa I, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul II, nr. 25, Partea I, 18 mai 1966, p. 156.
- ↑ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 169 din 6 mai 1971 privind conferirea ordinului „Victoria Socialismului”, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul VII, nr. 56, Partea I, joi 6 mai 1971, p. 346.
- ↑ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 438 din 7 august 1973 privind conferirea titlului de „Erou al Republicii Socialiste România” tovarășului Chivu Stoica, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul IX, nr. 125, Partea I, marți 14 august 1973, p. 1.
Bibliografie suplimentară
[modificare | modificare sursă]- Nicolescu, Nicolae C. (), Enciclopedia șefilor de guvern ai României (1862-2006), București: Editura Meronia, pp. 288–293
| Predecesor: Gheorghe Gheorghiu-Dej |
Prim-ministrul României 2 octombrie 1955 – 21 martie 1961 |
Succesor: Ion Gheorghe Maurer |
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- „Sinuciderea“ lui Chivu Stoica, consilierul Pacepa și traducătorul „savantei“ Lenuța, 21 mai 2013, Lavinia Betea, Adevărul
- Apostolii lui Stalin. Chivu Stoica, incompetentul candid din umbra marelui Dej. „E un bou de un anumit soi“, 13 decembrie 2014, Laurențiu Ungureanu, Radu Eremia, Adevărul
- Nașteri în 1908
- Nașteri pe 8 august
- Decese în 1975
- Decese pe 16 februarie
- Comuniști români condamnați
- Conducători comuniști
- Decese prin împușcare în România
- Decorați cu Ordinul Tudor Vladimirescu
- Deputați în Marea Adunare Națională
- Deținuți ai lagărului de la Târgu Jiu
- Politicieni români din secolul al XX-lea
- Politicieni români condamnați
- Prim-miniștrii României
- Directori ai Căilor Ferate Române
- Oameni din județul Buzău
- Sinucideri cu arme de foc
- Sinucideri în România
- Șefii de stat ai României
- Viceprim-miniștri ai României
- Membri ai Partidului Muncitoresc Român
- Decorați cu Ordinul 23 August
- Eroi ai Muncii Socialiste ai Republicii Populare Romîne
