Gheorghe Asachi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Gheorghe Asachi

StahiAsachi.jpg
Gheorghe Asachi pictat de Constantin Daniel Stahi
Naștere 1 martie 1788
Herța, Moldova, astăzi în Ucraina
Deces 12 noiembrie 1869 (81 de ani)
Ocupație Poet, dramaturg, traducător
Naționalitate Român

Gheorghe Asachi (n. 1 martie 1788 - d. 12 noiembrie 1869) a fost un poet, prozator și dramaturg român care s-a născut la Herța, în nordul Moldovei (azi în Ucraina). Precursor al generației pașoptiste, Gheorghe Asachi a fost unul din întemeietorii nuvelei istorice la noi, a condus numeroase reviste literare, a recuperat de la Lemberg din Polonia, unde studiase în tinerețe, manuscrisul Țiganiadei, epopeea bufă a lui Ion Budai-Deleanu. A fost îndrumător cultural în domenii diverse: teatru, școală, presă, activitate tipografică. Asachi a fost și unul din întemeietorii Academiei Mihăilene. A publicat prima gazetă româneasca din Moldova, Albina Românească (1829). A organizat primele reprezentații teatrale în limba română (1816) și Conservatorul filarmonic dramatic (1836). Traduce și adaptează piese de teatru străine. În poezie, abordează toate speciile: ode, elegii, sonete, imnuri, fabule, meditații, balade. Versifică legendele istorice Dochia și Traian, Ștefan cel Mare înaintea Cetății Neamț. A scris și nuvele istorice (Dragoș, Petru Rareș, Rucsandra Doamna ș.a.), care au constituit sursa de inspirație pentru nuvelele lui Costache Negruzzi.

În 1830 era Venerabilul unei loji din Iași, iar în 1866 a participa la lucrările Lojii Steaua României, tot din Iași. A fost inițiat în francmasonerie la Milano, în Italia.[1]

A fost o personalitate complexă, îndrumător și animator al vietii artistice și culturale, organizator al școlilor naționale din Moldova, unul din pionierii picturii românești și inițiatorul învățământului artistic în școlile moldovenești.

Fiul său, Dimitrie Asachi, a fost de asemenea om de știință, a cărei activitate a vizat matematica și topografia. Fiica sa, Hermiona Asachi, a fost soția istoricului francez Edgar Quinet.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la Herța, ca fiu al preotului Lazăr (Leon) Asachi și al Elenei. Unii îi atribuie o origine armeană sau ruteană, pe linie paternă. George Călinescu i-a stabilit o altă genealogie, cea maternă. Niculai, fiul lui Grigore Olteanu, nemeș din Oltenia a trecut în Moldova și de acolo în Oltenia în 1713. În 1728 coboară în Moldova, se preoțește și se însoară cu fata unui popă. Fiica lui va fi Elena, mama lui Gheorghe Asachi. La 9 ani, Gheorghe Asachi continuă studiile în polonă, latină, germană la Lemberg, Polonia (azi Liov, Ucraina), unde se mutase familia sa.

În cadrul Universității din Liov, în perioada 1796 - 1804, Asachi studiază, la Facultatea de Filozofie, logica, matematica, istoria naturala, fizica, metafizica și etica. Apoi, în perioada 1802 - 1804, urmează și un curs special de arhitectură.

La Lvov, Asachi si-a pus bazele culturii sale enciclopedice, s-au înfiripat conceptiile sale iluministe sub influenta unora dintre profesorii universitatii si a cunoscut literatura poloneza si literatura clasica româna, care se vor simti în creatiile sale literare.

Apoi studiază astronomia și cadastrul la Viena (1805-1808), arheologia și epigrafia la Roma (1808-1812), unde citește literatură italiană și scrie sonete. Publică primul său sonet în limba italiană în Giornale di Campodoglio în 1811. Primul poem în limba română, "Cătră Italia" a fost scris în același an.

În 1812 revine în Moldova și se consacră activității de propășire a culturii române. Pune bazele Academiei Mihăilene(1835), strămoașa Universității din Iași. Fondează revista Albina românească și o tipărește la tipolitografia Albina.

Aici îi apar primele volume originale, Culegere de poezii și Fabule alese. Adversar declarat al Revoluției de la 1848 în Moldova, cade în uitare și în perioada aceasta își tipărește nuvelele istorice, întîi în franceză, Nouvelles historiques de la Moldo Roumanie, în 1859 apoi și în traducere românească, în 1867.

În anul 1869 la vîrsta de 81 de ani pleacă în călătorie la Lemberg, în Galiția și cumpără manuscrisul Țiganiadei lui Ion Budai-Deleanu.

Dupa obtinerea doctoratului în filozofie si a diplomei de inginer si arhitect, Gheorghe Asachi se întoarce în tara, la Iasi (1805), unde pune în practica cunostintele sale de arhitectura la construirea unor case particulare, în acelasi an pleaca la Viena, unde studiaza, timp de 3 ani, astronomia, matematicile superioare si pictura. In august 1808, Gheorghe Asachi pleaca sa-si completeze studiile la Roma. Aici a scris primele încercari poetice si a fost ales membru extraordinar al Societatii literare din Roma. In august 1812, Gheorghe Asachi se întoarce în Moldova . Stapînind o cultura superioara solida si multilaterala, cunoscator al mai multor limbi straine - polona, rusa, latina, germana, italiana, franceza si engleza - ca nimeni altul in vremea sa, optimist, cu dor de munca si încrezator în puterile sale, calauzit de o ideologie liberala progresista si de o puternica dragoste de patrie si popor, Gheorghe Asachi spera sa joace un rol important de restaurator în tara sa. întoarcerea lui Asachi din Italia coincide cu procesul de prefacere rapida a relatiilor feudale în Moldova, care reclama, într-o masura mereu crescînda, difuzarea stiintelor prin institutii de învatamînt. Functiile pe care Asachi putea sa le îndeplineasca si activitatile ce era în masura sa le desfasoare erau numeroase si necesare tarii, dar aici se loveste de o realitate trista. Situatia taranilor era grea: lipsa scolilor, bibliotecilor, ziarelor, a tuturor institutiilor moderne care asigura progresul unui popor, îl face constient de necesitatea unei activitati sistematice de trezire a constiintei nationale. Carturar de tip renascentist, cu o cultura enciclopedica si iluminista, dotat cu înclinatii pentru multiple domenii artistice - inginer, profesor, diplomat, grafician, ziarist, pictor, tipograf, arhivist, dramaturg - Gheorghe Asachi s-a risipit cu darnicie din dorinta generoasa de a impulsiona dezvoltarea culturii românesti. Desfasurlndu-si cea mai rodnica activitate într-o perioada de hotar între epoca feudala si începuturile orînduirii burgheze, Asachi poate fi revendicat în aproape orice domeniu al culturii. În 1813, Asachi înfiinteaza o clasa de inginerie si hotarnicie în limba româna, unde preda arhitectura, istoria artelor, geodezia, matematica, dezva-luindu-si un neobosit talent pedagogic, în 1818 apare deja prima promotie de ingineri formati in tara. Timp de aproape 40 de ani, Asachi s-a ocupat de organizarea scolilor din Moldova (1813 - 1849). însarcinat de mitropolitul Veniamin Costache, în 1820, Asachi se ocupa de organizarea Seminarului de la Socola. în acest scop el aduce din Transilvania cîtiva profesori initiati. Dupa o perioada petrecuta la Viena ca agent diplomatic al domnitorului lonita Sandu Sturdza, Asachi se reîntoarce în 1827 la Iasi pentru a desfasura, in urmatorii 20 de ani, activitatea sa cea mai rodnica, si care îl va transforma în personalitate proeminenta a Moldovei. Militînd pe linia idealurilor sale de tinerete, el îsi continua stradaniile de organizare a învatamîntului, înfiintînd prima scoala primara de fete Institutul pentru educatia fetelor (1834), punînd bazele învatamîntului artistic si politehnic în 1841 prin inaugurarea scolii de arte si meserii, extinzînd reteaua scolilor primare, scriind manuale, alcatuind programe analitice. Realizarea sa de capetenie ramîne însa Academia Mihaileana, deschisa în 1835, institut care va deveni o adevarata pepiniera de intelectuali instruiti. Un alt tarîm in care contributia lui Gheorghe Asachi poate fi considerata hotarîtoare este cel jurnalistic. El este în Moldova initiatorul presei în limba româna, scotînd primul ziar românesc Albina româneasca. Vazînd în presa un excelent instrument de informare si educare, Asachi va scoate si alte ziare destinate unor categorii diverse de cititori, cum ar fi: Foaia sateasca (1839-1840) si (1846-1850) - destinata taranilor, Icoana lumii (1846) care populariza cuceririle stiintei.

Opere[modificare | modificare sursă]

  • Dafne si Cainele si catelul"

Drame istorice[modificare | modificare sursă]

  • Petru Rareș, 1853
  • Elena Dragoș, 1863
  • Turnul Butului, 1863

Nuvele istorice[modificare | modificare sursă]

  • Nouvelle historique de la Moldo-Roumanie, 1859
  • Elena Moldovei

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://tratatuldeistorieamasoneriei.ro/ilustiri_fm.html Gheorghe Asachi
Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Gheorghe Asachi

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • E. Lovinescu - Gh. Asachi. Viața și opera sa, Editura Casei Școalelor, 1927 (238 pagini)
  • Fișa biobliografică a autorului în Dicționarul scriitorilor români, coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Alexandru Sassu, Editura Fundației Culturale Române, 1995