Mihai Chițac

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Mihai Chițac (n. 4 noiembrie 1928, comuna Suharău, județul Botoșani — d. 1 noiembrie 2010, București) a fost un general român, care a îndeplinit funcția de ministru de interne (1989-1990).

Biografie[modificare | modificare sursă]

Mihai Chițac s-a născut în comuna Suharău din județul Botoșani. El a absolvit Școala Militară de Ofițeri Activi „Nicolae Bălcescu” din Sibiu, specialitatea Infanterie (1948-1949) și apoi Academia Militară din București - Facultatea de Arme Întrunite (1950-1952). A obținut ulterior titlul științific de doctor în științe militare.

A îndeplinit funcțiile de ofițer în Direcția Operații a Marelui Stat Major (1952-1954), șef al Secției P.L. din Comandamentul Trupelor Chimice, comandant al Școlii de Ofițeri de Chimie (septembrie 1960 - iunie 1961), conferențiar la Academia Militară (1961 - 1968), comandantul Trupelor Chimice (23 ianuarie 1968 - 3 ianuarie 1990) și comandant al garnizoanei București. A fost înaintat la gradele de colonel (1968), general-maior (decembrie 1972) și apoi la cel de general-locotenent (august 1984).

Mihai Chițac a fost căsătorit.

La data de 17 decembrie 1989, a făcut parte din echipa de generali (Ion Coman, Victor Stănculescu, Ștefan Gușă, Constantin Nuță ș.a.) trimisă de Nicolae Ceaușescu la Timișoara ca să reprime revoluția.

La data de 28 decembrie 1989, generalul-locotenent Mihai Chițac a fost numit în funcția de ministru de interne în Guvernul Petre Roman (1) prin Decret [1] al președintelui Consiliului Frontului Salvării Naționale, Ion Iliescu și înaintat la gradul de general-colonel (cu 3 stele)[2].

La data de 14 iunie 1990, generalul-colonel Mihai Chițac a fost eliberat din funcția de ministru de interne [3].

Trimitere în judecată și condamnare[modificare | modificare sursă]

O comisie guvernamentală condusă de Viorel Oancea a propus în 1990 trimiterea în judecată a generalului Mihai Chițac, pe atunci ministru de interne, pentru participare la reprimarea revoluției. Acest lucru s-a realizat în 1997. În 1999 Mihai Chițac a fost condamnat la 15 ani închisoare și degradare militară de către Curtea Supremă, condamnare menținută în 2000 după recurs, dar anulată în 2004 în urma unui recurs în anulare [4]. În 2007, la rejudecare, generalul Chițac a fost iarăși condamnat dar sentința a fost atacată cu recurs.

La data de 15 octombrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul generalilor Victor Stănculescu și Mihai Chițac, menținând sentința de 15 ani de închisoare și degradare militară în procesul Revoluției din Timișoara.[5] Procedurile din procesul Generalilor Chitac si Stanculescu a fost deseori criticat de Curtea Europeana A Drepturilor Omului pentru tergiversarea procedurilor de catre stat [6]

Pe 16 septembrie 2010, Chițac a fost eliberat din Spitalul Penitenciar Jilava, după ce a obținut acordul instanței pe motive medicale.[7] Pe 1 noiembrie 2010, fostul general-colonel în rezervă Mihai Chițac, care peste trei zile ar fi împlinit 82 de ani a murit la Spitalul Militar din Capitală în urma unui stop cardio-respirator.[8]

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a deliberat asupra recursului generalui Chitac inclusiv după decesul acestuia în 2010. În decizia dată pe 3 iulie 2012, Curtea a constatat că procesul acestuia, ca și cel al generalului Stănculescu, a decurs fără încălcarea drepturilor acestora.[9]. Ulterior, în 24 martie 2015 CEDO a hotărât că nici sub aspectul duratei procedurii nu se poate reține că s-ar fi săvârșit vreun abuz față de Mihai Chițac și Victor Stănculescu[10]. Deși anterior CEDO condamnase statul român la despăgubiri pentru victime ale revoluției anume pentru durata prea mare a procedurii din cazul Chițac-Stănculescu, în cazul celor doi inculpați CEDO a argumentat că durata procedurii nu se poate socoti decât de la punerea lor oficială sub acuzare, și din această durată trebuie scăzută perioada de declarare a recursului în anulare care a fost făcut în interesul și la cererea inculpaților.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Decret nr. 22 din 28 decembrie 1989 privind unele numiri în funcție la Ministerul de Interne
  2. ^ Decret nr. 24 din 28 decembrie 1989 privind înaintarea în gradul următor a unor generali și acordarea gradului de general maior unui colonel din Ministerul de Interne
  3. ^ Decretul nr. 242 din 14 iunie 1990 privind unele eliberări și numiri în funcție la Ministerul de Interne
  4. ^ Procesul Chițac-Stănculescu
  5. ^ R. M. (15 octombrie 2008). „Generalii Chițac și Stănculescu, condamnați definitiv la 15 ani de închisoare”. Hotnews.ro. http://www.hotnews.ro/stiri-esential-4814205-generalii-chitac-stanculescu-condamnati-definitv-15-ani-inchisoare.htm. Accesat la 20 octombrie 2008. 
  6. ^ Silvana Pătrășcanu (8 Decembrie 2009). „CEDO condamnă România pentru procesul Chițac-Stănculescu”. evz.ro. http://www.evz.ro/detalii/stiri/cedo-condamna-romania-pentru-procesul-chitac-stanculescu-879030.html. Accesat la 7 august 2012. 
  7. ^ Mihai Chitac a murit!”. stirileprotv.ro. 1 noiembrie 2010. http://stirileprotv.ro/stiri/eveniment/mihai-chitac-a-murit.html. Accesat la 3 noiembrie 2010. 
  8. ^ Petrișor Cană; Ana Zidărescu (2 noiembrie 2010). „Mihai Chițac a murit de inimă”. evz.ro. http://www.evz.ro/detalii/stiri/a-murit-chitac-911008.html. Accesat la 3 noiembrie 2010. 
  9. ^ Decision of Court (Third Section)”. Curtea Europeană pentru Drepturile Omului. 3 iulie 2012. http://hudoc.echr.coe.int/sites/eng/pages/search.aspx?i=001-112288. Accesat la 7 august 2012. 
  10. ^ Hotărârea CEDO din 24 martie 2015 în cazurile Mihai Chițac și Victor Stănculescu

Legături externe[modificare | modificare sursă]