Gheorghe Manu (general)
Gheorghe Manu (alternativ George Manu; n. 26 iulie 1833, București – d. 16 mai 1911, București) a fost un general și om de stat român, ministru de război în mai multe guverne, cel de-al șaptesprezecelea premier al României (1889-1891). A mai ocupat și funcțiile de ministru de interne, președinte al Adunării Deputaților și primar al Bucureștiului și ambasador al României în Regatul Unit.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Familie
[modificare | modificare sursă]A fost fiul fostului agă și caimacam al Valahiei Iancu Manu; mama sa, Ana Ghica a fost una din fiicele marelui ban Alexandru Ghica.
Manu era descendent direct al domnitorului Constantin Brâncoveanu.[1]
Studii, carieră
[modificare | modificare sursă]După studii militare în Prusia, la Potsdam, a fost sublocotenent în armata prusacă (1853). Întors în țară in 1858, a fost însărcinat cu organizarea artileriei române. Cu gradul de colonel, a fost ministru de Război în guvernele Dimitrie Ghica și Manolache Costache Epureanu (1869-1870). A fost primar al Bucureștiului intre 1874 și 1877.
La izbucnirea Războiului de Independență al României, în 1877, generalul Manu a comandat Divizia a 4-a, însărcinată cu apărarea frontierei la Oltenița, Corabia, Bechet, Islaz și Turnu Măgurele. Ulterior, în urma ofensivei, divizia sa a participat la campania din câmpia Bulgariei, la Plevna și Vidin. A fost primul român decorat cu Medalia „Virtutea Militară”, în mai 1877.[2]
După război a fost unul dintre fruntașii Partidului Conservator.
După război, a fost inspector de artilerie până în 1888, când și-a dat demisia. A fost ministru de război în guvernele conduse de Theodor Rosetti și Lascăr Catargiu, între 12 noiembrie 1888 și 5 noiembrie 1889 (stil vechi). A fost, de asemenea, prim-ministru între 5 noiembrie 1889 și 15 februarie 1891. La 27 noiembrie 1891, în guvernul lui Lascăr Catargiu, a devenit ministru al Domeniilor Statului, dar a demisionat pentru a ocupa funcția de președinte al Camerei Deputaților, pe care a deținut-o până în 1895, când s-a retras.[2]
Distincții
[modificare | modificare sursă]- Ordinul „Virtutea Militară” (mai 1877)[2]
- Ordinul „Steaua României” în grad de Mare Cruce (21 decembrie 1891)[3]
- Ordinul „Coroana României” în grad de Mare Cruce (13 martie 1889)[3]
Publicații
[modificare | modificare sursă]- Manu, Gheorghe; Mangâru, B. (). Discursurile, 1871–1906. Adunate și colecționate de B. Mangâru. Pentru a servi la cunoașterea istoriei moderne a României. București: Tipografia Curţii Regale F. Göbl. OCLC 890948983.
Galerie imagini
[modificare | modificare sursă]- Caricatură reprezentându-l pe generalul Gh. Manu, apărută în Ziarul Adevărul în 1899
- G. Manu în anii 1900
- G. Manu ca președinte al Consiliului de Miniștri
- Caricaturi de Nicolae S. Petrescu-Găină
- Gheorghe Manu
- Ministru de Interne
- Prefect al poliției capitalei
- Civil...
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ Berindei, Dan (), „Urmașii lui Constantin Brâncoveanu și locul lor în societatea românească. Genealogie și istorie”, În Cernovodeanu, Paul și Constantiniu, Florin, Constantin Brâncoveanu, București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, p. 285
- 1 2 3 Rosetti, Dimitrie R. (). Dicționarul contimporanilor (PDF). București: Editura Lito-Tipografiei "Populara". p. 122. OCLC 744717044.
- 1 2 Anuarul Ordinelor Române: Cuprindend mutuațiunile până la 13 februarie 1898 (1898). Bucuresci: Institutul de Arte Grafice „Carol Göbl”, p. 132
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- PRIMARI DE LEGENDĂ Generalul din timpul molimei de febră tifoidă din București. Vezi cum s-a luptat cu epidemia!, 21 aprilie 2011, Emilia Sava, Adevărul
- Nicolae Iorga, Oameni cari au fost (Editura pentru literatură, 1967)
| Predecesor: colonel Alexandru Duca |
Ministrul Apărării Naționale Ministru de război 14 iunie 1869 – 17 decembrie 1870 |
Succesor: colonel Eustasie Pencovici |
| Predecesor: general Constantin Barozzi |
Ministrul Apărării Naționale Ministru de război 12 noiembrie 1888 – 4 noiembrie 1889 |
Succesor: general Matei Vlădescu |
| Predecesor: Dimitrie Sturdza |
Ministrul Apărării Naționale Ministru de război 22 decembrie 1904 – 11 martie 1906 |
Succesor: general Alexandru Averescu |
| Predecesor: George D. Pallade |
Ministrul de finanțe al Regatului României 11 aprilie 1899 – 9 ianuarie 1900 |
Succesor: Take Ionescu |
- Nașteri în 1833
- Nașteri pe 26 iulie
- Decese în 1911
- Decese pe 16 mai
- Absolvenți de institute militare români
- Artileriști români
- Decorați cu Virtutea Militară
- Generali români
- Guvernele Manolache Costache Epureanu
- Guvernele Dimitrie Ghica
- Guvernul Gheorghe Manu
- Membri ai Partidului Conservator (antebelic)
- Militari români
- Miniștrii apărării naționale
- Miniștri de finanțe ai României
- Miniștri ai agriculturii români
- Politicieni români
- Politicieni români din secolul al XIX-lea
- Prim-miniștrii României
- Primari ai Bucureștiului
- Români din secolul al XIX-lea
- Ambasadori ai României în Regatul Unit