Mișcarea separatistă de la Iași din 3 aprilie 1866

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
România în 1866

Mișcarea separatistă din Iași din 3 aprilie 1866 a fost un complot antiunionist al unor mari moșieri moldoveni care nu vedeau cu ochi buni propunerile de aducere a unui domn străin care le-ar fi compromis definitiv șansele de a mai ajunge vreodată la domnia țării.

Fundal istoric[modificare | modificare sursă]

Pe 11 februarie Alexandru Ioan Cuza, domnitorul României, este silit să abdice ca urmare a conjurației pregătite de coaliția dintre conservatori și liberal–radicali (Monstruoasa coaliție). Puterea a fost preluată de o locotenență domnească (Lascăr Catargiu, generalul Nicolae Golescu și colonelul Nicolae Haralambie). Detronarea lui Cuza a fost rezultatul uneltirilor politicienilor liberali și conservatori dornici să împiedice reformele democratice din România. Provizoratul locotenenței domnești a luat sfârșit abia după ce Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a acceptat să devină principe al României, la 10 mai 1866.

Scop[modificare | modificare sursă]

Printre participanții la insurecție s-au numărat frații Constantin și Alexandru Moruzi, mai mulți membri ai familiei Roznovanu, Teodor Boldur-Lățescu (personaj care s-a ocupat de dirijarea efectivă a mișcării de stradă) și mitropolitul Calinic Miclescu. Mișcarea separatistă de la Iași a avut ca scop aducerea la domnie la începutul lui aprilie a boierului Nicolae Rosetti-Roznovanu ("Nunuță"). Moldova urma să fie separată iar de Valahia.

Urmări[modificare | modificare sursă]

Mișcarea a fost declanșată prin mijloace demagogice deja devenite obișnuite pentru contemporani. Mișcarea a fost înăbușită suficient de repede și ușor deoarece această acțiune separatistă s-a limitat doar la câteva manifestări în centrul Iașilor. După câteva ore de confruntări între 500 de demonstranți (număr foarte mare, pentru acea perioadă) și soldații aduși să potolească revolta, soldate cu morți în ambele tabere, rebeliunea a fost înăbușită. Această mișcare a fost favorizată de slăbiciunea guvernanților care nu se puteau hotărî asupra persoanei ce urma să fie aleasă în locul lui Cuza.

Vedeți și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • G.C.Nicolescu - Viața lui Vasile Alecsandri, Editura Hyperion, Chișinău, RSS Moldovenească, 1990, pag. 425