Theodor Aman

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
0
Logo of the Romanian Academy.png Membru post-mortem al Academiei Române
Theodor Aman
Theodor Aman - Autoportret02.jpg
Autoportret
Nume la naștere Theodor Aman
Născut 20 martie 1831
Câmpulung-Muscel, Țara Românească
Decedat 19 august 1891 (60 de ani)
București, România
Naționalitate  România
origine aromână
Părinți Dimitrie Dimo
Despina (Pepica)
Domeniu artistic pictură, sculptură, gravură
Pregătire Michel Martin Drolling, Constantin Lecca, François-Édouard Picot, Carol Wallenstein
Profesor pentru Constantin Artachino, Kimon Loghi, George Demetrescu Mirea, Sava Henția, Oscar Obedeanu, Dimitrie Serafim, Nicolae Vermont, Ipolit Strâmbescu, Alexandru Satmari
Mișcare artistică academism
Autoportret

Theodor Aman (n. 20 martie 1831, Câmpulung-Muscel — d. 19 august 1891, București) a fost pictor și grafician, pedagog, academician român, întemeietor al primelor școli românești de arte frumoase de la Iași și București. Theodor Aman reprezintă pentru istoria plasticii românești primul artist modern în adevăratul sens al cuvântului. El a influențat prin activitatea sa și a grăbit în același timp, în Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești, deschiderea spre modernitate și dezvoltarea instituțională până la izbucnirea Războiului Ruso-Turc din 1877.[1] Theodor Aman și Gheorghe Tattarescu au fost, în data de 5 octombrie 1864, întemeietorii Școlii de Arte Frumoase din București.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Theodor Aman s-a născut în data de 20 martie 1831 în familia unui negustor bogat, Dimitrie Dimo[2] (poreclit Aman) de origine cuțovlah (macedonean), care a fost ridicat la rangul boieresc de serdar[3] în anul 1818 de către Ioan Vodă Caragea.[4] Mama sa era de origine greacă[2], se numea Despina (alintată Pepica) și s-a născut la Paris.

Aman a fost pentru societatea conservatoare locală care abia s-a desprins de obiceiurile fanariote de purtare a ișlicului și giubelei, o adevărată revoluție. El însuși a fost ridicat la rang de boier pitar[5][6] de către domnitorul Barbu Știrbei în anul 1856, fiind răsplătit astfel pentru eforturile sale de afirmare în domeniul artelor.[7] Fără să-și renege averea, titlul și originile sale boierești, Theodor Aman a reușit pe tot parcursul vieții sale să se comporte ca un senior al artelor.

Atelierul și casa în care locuia, care a fost construită în anul 1869[8] în stil pompeian, era în acea vreme o locație mondenă unde se întâlnea protipendada Bucureștiului.[9] Astfel, despre acest loc monden, Alexandru Tzigara-Samurcaș spunea „Atelierul său (...) era singurul centru artistic în care se aduna elita bucureșteană a timpului.”[10]

Studii[modificare | modificare sursă]

Thoedor Aman a urmat cursurile Școlii Centrale din Craiova unde ia lecții de desen la clasa profesorului Constantin Lecca după care se înscrie la cursurile Colegiului Sfântul Sava din București la clasa profesorului Carol Walenstei[11]. În perioada 1850 - 1857 se stabilește la Paris, unde studiază pictura (1850) cu Michel Martin Drolling, apoi, din 1851, cu François-Édouard Picot.[12]

Profesor și întemeietor împreună cu Gheorghe Tattarescu al Școlii de Arte Frumoase din București. Se dedică picturii influențat de maeștrii Renașterii italiene. Revenit pe meleagurile natale s-a inspirat din viața muscelenilor lăsând mai multe pânze cu peisaje din Câmpulung și împrejurimi. Numele său a rămas în istoria artei românești nu doar prin valoarea operelor semnate, ci și prin contribuția avută la întemeierea primelor școli de Arte frumoase, la București și Iași (1864).

Cariera[modificare | modificare sursă]

Din punct de vedere al formației sale ideologice, trecerea lui Aman pe la liceul Sfîntul Sava a avut multă însemnătate. În acești ani se pregătea în Țara Românească revoluția de la 1848. Ideile ei, care trezeau conștiința națională militînd pentru înlăturarea feudalității, unirea Principatelor și întemeierea unui stat autonom, erau cu înflăcărare promovate de la catedră de profesori ca A. Treboniu Laurian, Costache Aristia și Aaron Florian (care îi fusese profesor și la Craiova).

Pe băncile școlii se împrietenește cu partizanii înfocați ai revoluției, ca de pildă George Cretzianu. Însuși fratele pictorului, Alexandru, student în Franța, era inscris în anii 1846 si 1847 în „Societatea studenților români din Paris”, care nu era decît filiala de peste hotare a „Asociației literare” din Muntenia, îndărătul căreia acționau de fapt revoluționarii pașoptiști. Între 1848-1850 colegiul Sfîntul Sava este închis.

Tînărul pictor nu avea motive să se întoarcă la București. Viața artistică era acum foarte redusă. Școlile de artă nu existau. „Meseria„ de artist continuă sa fie disprețuită; prejudecățile, ignoranța și totala lipsă de înțelegere a claselor dominante îngreunau calea dezvoltării picturii în Principate. Astfel, în 1850, Theodor Aman pleacă la Paris la studii. Aici, Aman se înscrie ca elev în atelierul lui Drolling și un an mai tîrziu – după moartea acestuia survenită la 9 ianuarie 1851 – în cel al Picot.

Opera[modificare | modificare sursă]

  • Petrecere cu lăutari, 1851
  • Cea din urmă noapte a lui Mihai Viteazul, 1852
  • Bătălia de la Oltenița, 1854
  • Bătălia de la Alma, 1855
  • Bătălia românilor cu turcii în insula Sf. Gheorghe, 1859
  • Unirea principatelor, 1859
  • Vlad Țepeș și solii turci, 1861-1864
  • Izgonirea turcilor la Călugăreni, 1872
  • Tudor Vladimirescu, 1874-1876
  • Boierii surprinși la ospăț de trimișii lui Vlad Țepeș, 1885-1887
  • Hora de la Aninoasa, 1890
  • Peisaj cu barca pe lac
  • Stradă în Sinaia
  • Portul Constanța
  • Petrecere în familie
  • Canoniera în portul Constanța
  • În parc

Fotogalerie[modificare | modificare sursă]

Cinstirea lui Theodor Aman[modificare | modificare sursă]

Filatelie[modificare | modificare sursă]

Marcă poştală emisă în 2014, cu prilejul sărbătoririi a 150 de ani de la fondarea Școlii Naționale de Arte Fumoase din București

La sărbătorirea a 150 de ani de la fondarea Școlii Naționale de Arte Frumoase, Poșta Română a pus în circulație o marcă poștală cu valoarea nominală de 8,10 lei care îl reprezintă pe Theodor Aman.

Medalistică[modificare | modificare sursă]

Pentru sărbătorirea a 150 de ani de la înființarea Școlii Naționale de Arte Frumoase, la 12 mai 2014, Banca Națională a României a pus în circulație, în intenția colecționarilor, un set de monetărie care cuprinde monedele românești aflate în prezent în circulație și monedele comemorative cu valori nominale de 50 de bani (Aurel Vlaicu, Mircea cel Bătrân, Neagoe Basarab și Vladislav I Vlaicu), precum și o medalie de argint cu titlul de 800‰[14]. Medalia este rotundă, are diametrul de 28 mm și o greutate de 15,5 grame; are cantul neted și a fost emisă de calitate proof[15][16]. Au fost emise 500 de seturi de monetărie, cu acest prilej[16].

  • Pe aversul medaliei au fost gravate portretul lui Theodor Aman, numele pictorului, edificiul Universității Naționale de Artă, iar, circular, textul: BUCURESTI și UNIVERSITATEA NATIONALA DE ARTA[16].
  • Pe reversul medaliei este gravată imaginea medaliei realizate pornind de la un proiect al lui Theodor Aman[16].

Expoziții[modificare | modificare sursă]

Expoziții personale:

  • 1883 - Sala Stavropoleos, București;
  • 1890 - Băile Eforie, Constanța;
  • 1892 - Ateneul Român, București;
  • 1991 - Centenar Theodor Aman, Muzeul de Istorie și Artă al Municipiului București;
  • 1993 - Theodor Aman - gravor, Muzeul Național de Artă, București;
  • 2011 - Theodor Aman - Pictor și gravor, Muzeul Național Cotroceni, București, 2011.

Expoziții de grup:

  • 1865, 1868, 1870, 1872, 1874, 1881 - Expoziția artiștilor în viață, București;
  • 1873 - Expoziția Societății Amicii Bellelor Arte, București;
  • 1888 - Expoziția de Belle Arte, Ateneul Român, București.[17]

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ ro Modernitatea lui Aman de Adrian-Silvan Ionescu, pg. 97
  2. ^ a b C.S. Nicolăescu-Plopșor – ‘’Obârșia familiei Aman’’, în Arhivele Olteniei, nr. 5/ianuarie-februarie 1923, p. 8, 10; N. Iorga – ‘’Corespondența lui Dimitrie Aman, negustor din Craiova (1794-1834)’’, București, 1913, p. II; idem - ‘’Tatăl pictorului Aman’’, în Drum drept nr. 1/1916, p. 3; Paul Rezeanu – ‘’Din nou despre familia Aman’’, în Adrian-Silvan Ionescu (coordonator), Centenar Theodor Aman 1991, București, 1991, p. 17-18; Mihai Sorin Rădulescu – ‘’Theodor Aman – legături genealogice’’, în Ibidem, p. 25-26; Gabriela Braun, Tudor Nedelcea, Maraina Leferman, Toma Rădulescu – ‘’Familia Aman ‘’, Craiova, 2003, p. 5-6.
  3. ^ Serdar= Comandant de oaste și mai ales de cavalerie
  4. ^ Theodora Rădulescu - ‘’Sfatul domnesc și alți mari dregători ai Țării Românești din secolul al XVIII-lea’’, București, Direcția Generală a Arhivelor Statului, 1972, p. 451.
  5. ^ Titlu dat boierului însărcinat cu pregătirea și distribuirea pâinii la Curtea domnească și cu îngrijirea caretelor Curții domnești; boier care avea acest titlu.
  6. ^ BAR, Cabinetul de Manuscrise, Corespondență, S 25 (2)/CXCV.
  7. ^ Prin ridicarea sa la rangul de pitar I s-a acordat o rentă de 200 de galbeni, înștiințarea a fost redactată în limba franceză de către fiul cel mai mare al domnitorului Barbu Știrbei, George B. Știrbei care la acea vreme îndeplinea funcția de ministru de război al Valahiei. George B. Stirbei era mare colecționar și amator de artă, el devenind mai târziu un mecena a lumii artistice. (conform lui Gabriel Badea-Păun – ‘’Mecena și comanditari, artă și mesaj politic’’, București, 2009, pg. 32-35)
  8. ^ C.B. <Cesar Bolliac>, Sântul Theodor la Aman, în Trompetta Carpaților no. 1112/21 Fevruariu 1874; Mihai Ispir, Clasicismul în arta românească, București, 1984, p. 132-133
  9. ^ Adrian-Silvan Ionescu, Casa Aman, templu al muzelor, în Gabriela Braun, Ana Andreescu, Cătălin Belu, Mariana Iova, Luana Troia, Centenar Biblioteca „Alexandru și Aristia Aman” – Valori bibliofile în Patrimoniul Cultural Național. Cercetare, valorificare, Craiova, 2008, p. 155-161
  10. ^ Al. Tzigara-Samurcaș – ‘’Scrieri despre arta românească’’, Ediție îngrijită de C. D. Zeletin, București, 1987, p. 273.
  11. ^ ro Theodor Aman
  12. ^ ro Modernitatea lui Aman - Institutul de Istoria Artei, pag. 100
  13. ^ Maeștrii Picturii Românești în Muzeul de Artă al Republicii Populare Române (1953), f.p.
  14. ^ Banca Națională a României: Set de monetărie dedicat aniversării a 150 de ani de la înființarea Școlii Naționale de Arte Frumoase (astăzi Universitatea de Arte București)
  15. ^ Calitatea deosebit de căutată proof a unei monede / medalii se referă la contrastul obținut între fondul / câmpul lucios al piesei și gravura mată.
  16. ^ a b c d Banca Națională a României: Set de monetărie dedicat aniversării a 150 de ani de la înființarea Școlii Naționale de Arte Frumoase
  17. ^ ro Un secol de sculptură românească

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Theodor Aman


Pictură Artă Sculptură
Pictori celebriPicturi celebrePictori români Muzee Sculptori celebriSculpturi celebreSculptori români
PicturăPictoriPicturiCurenteTehnici Curente SculpturăSculpturiSculptoriTehnici