Traian Bratu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Traian Bratu
TBratu.jpg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Rășinari, Austro-Ungaria Modificați la Wikidata
Decedat (64 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiefilolog[*]
lingvist[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Cauza decesuluicancer pulmonar  Modificați la Wikidata
Alma materUniversitatea din București  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași  Modificați la Wikidata
Traian Bratu - portret de Octav Băncilă (foto a/n)

Traian Bratu (n. 25 octombrie 1875, Rășinari, comitatul Sibiu, Austro-Ungaria — d. 21 iulie 1940, București, Regatul României) a fost un germanist român, decan al Facultății de Filologie din Iași, apoi rector al Universității din Iași.

A urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie din București și din Berlin. Cursurile facultății din București le-a absolvit în 1898, devenind licențiat. [1]

Traian Bratu a fost un timp profesor de limba germană la Liceul Național din Iași. În 1907 a fost promovat doctor la Berlin, după care, la 22 octombrie 1907 devine titular al conferinței de germanistică la Universitatea din Iași, iar la 16 august 1916 este numit profesor.[2]

Traian Bratu a fost ales rector al Universității din Iași în 1921-1922 și, din nou, în 1932-1938.[3]

S-a implicat în direcția integrării minorităților în Regatul României, sens în care l-a promovat pe sasul Karl Kurt Klein ca asistent al său la Iași.[4]

În perioada 23 decembrie 1928 - 30 aprilie 1931, Traian Bratu a fost președintele Senatului României.

Traian Bratu a fost simpatizant al stângii moderate și membru, din 1928, al PNȚ.[5] S-a afirmat ca adversar al totalitarismului național-legionar, motiv pentru care a fost victima unui atentat săvârșit asupra sa în plină stradă, pe 1 aprilie 1936. Atentatul a avut loc înainte de deschiderea Congresului studenților legionari (3-5 aprilie), după ce Traian Bratu împreună cu alte personalități, între care Constantin Angelescu, ministrul Instrucției de la acea vreme, se împotriviseră desfășurării adunării respective.[6]

La 1 martie 1937 a fost din nou atacat și rănit de trei necunoscuți. În data de 2 martie Corneliu Zelea Codreanu a dat un comunicat în care a arătat că "Mișcarea Legionară nu are nici o legătură cu incidentul penibil în care Traian Bratu a fost rănit."[7] La 1 februarie 1938, sunt judecați zece studenți acuzați a-l fi rănit pe rectorul Traian Bratu și sunt achitați.[8]

S-a retras din rectorat în anul 1938 și a decedat doi ani mai târziu.

Biblioteca seminarului de germanistică din Iași îi poartă numele.

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • Poezia lirică a lui Fonque, Iași, 1909
  • Modul de a lucra a lui Schiller, Iași, 1909
  • Creațiunea poetică. Cu deosebită privire asupra clasicilor germani : Studiu de poetică, Iași, 1909.
  • Ernst Zahn, o evoluție de scriitor, Iași, 1912
  • Cu privire la învățământul limbilor străine în școlile secundare, Iași, 1916
  • Politica națională față de naționalități Note și observațiuni, Cultura națională, București, 1923
  • Goethe: Steila, Clavigo, Egmont. trei tragedii în proză. București, 1925
  • Gramatica limbii germane, București, Editura Cartea Românească, 1935
  • Cărțile populare germane la români, Leipzig, 1936
  • Manual de limbă germană- clasa a V a secundară, București, 1936
  • Din înțelepciunea lui Goethe, București, 1937

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]