Mugur Isărescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Mugur Isărescu

În funcție
19901999
2000 – prezent
Succedat de 19992000: poziție vacantă, conducerea revine prim-viceguvernatorului Emil Ghizari

În funcție
22 decembrie 1999 – 28 decembrie 2000
Președinte Emil Constantinescu
Precedat de Alexandru Athanasiu (interimar)
Succedat de Adrian Năstase

Născut(ă) 1 august 1949 (1949-08-01) (66 de ani)
Drăgășani
Partid politic Independent
Soție Elena Isărescu
Profesie economist
Naționalitate  România
Semnătură Semnătura lui Mugur Isărescu.jpg

Mugur Constantin Isărescu (n. 1 august 1949, Drăgășani, județul Vâlcea) este un economist român, care îndeplinește în prezent funcția de guvernator al Bancii Naționale a României. De asemenea, a îndeplinit funcția de prim-ministru al României în perioada 22 decembrie 1999 - 28 decembrie 2000.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Constantin Mugurel Isărescu s-a născut la data de 1 august 1949 în orașul Drăgășani (județul Vâlcea). A absolvit în anul 1971 cursurile Facultății de Comerț Exterior din cadrul Academiei de Studii Economice din București.

După absolvirea facultății, a lucrat ca cercetător științific la Institutul de Economie Mondială din București pentru următorii 19 ani. A luat contact cu țările cu economie de piață, participând la cursuri în Statele Unite. În anul 1989 a obținut titlul științific de doctor în economie cu teza „Politici ale ratelor de schimb”.

După Revoluția din 1989, a lucrat la Ministerul Afacerilor Externe, apoi ca reprezentant comercial la Ambasada României din Statele Unite ale Americii, iar din septembrie 1990 a fost numit Guvernatorul Băncii Naționale a României. A preluat funcția de guvernator într-un moment în care toata rezerva valutară a BNR se dusese pe importuri.

Între anii 1990-1991, Mugur Isărescu a condus Comisia guvernamentală pentru identificarea și recuperarea fondurilor deturnate din patrimoniul statului de către N. Ceaușescu și colaboratorii săi, comisie înființată prin HG nr. 951 din 1990.

În anul 1993 devine membru al Clubului de la Roma, a fost ales președinte al Asociației Române a Clubului de la Roma, iar în 1999 a fost reales în această funcție.

În anul 1998 este ales vicepreședinte al Clubului Guvernatorilor băncilor centrale din Balcani, Marea Neagră și Asia Centrală, iar în anul 2002, președinte al acestui club.

La data de 16 decembrie 1999 a devenit Prim-ministru al României, dar după numai un an, coaliția aflată atunci la putere a pierdut alegerile (în noiembrie 2000). Guvernul condus de el a elaborat strategia economică de aderare la Uniunea Europeană. În perioada în care a fost prim-ministru, Banca Națională a fost condusă de către prim-viceguvernatorul Emil Iota Ghizari. La alegerile din 26 noiembrie 2000, a fost candidat independent la Președinția României, fiind susținut de CDR 2000. A obținut doar 9,54% în primul tur.

După noiembrie 2000, s-a întors la Banca Națională a României pentru încă un mandat de guvernator.

Este autorul unui plan economic liberal care a condus la redresarea României printr-o politică monetară extrem de inteligentă, pusă în aplicare atât în perioada mandatului său de prim ministru, cât și în perioada mandatelor sale de guvernator al Băncii Naționale. Poziția sa este comparabilă (mutatis mutandis) cu rolul jucat de Leszek Balcerowicz în implementarea reformelor din Polonia.

Este membru al celebrei Comisii Trilaterale,[1] alături de Mihai Tănăsescu, și al prestigiosului Club de la Roma.

La data de 1 iulie 2005, a introdus leul nou, după liberalizarea contului de capital. A dus o politică activă în privința dobânzilor acordate la credite, a siguranței băncilor.

În anul 2001 a fost ales ca membru corespondent al Academiei Române, devenind în anul 2006 membru titular al acestui prestigios for științific al României. În prezent este și președintele Secției de Economie, Sociologie și Științe Juridice a Academiei Române.

Mugur Isărescu este căsătorit și are doi copii.

Distincții[modificare | modificare sursă]

Mugur Isărescu a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universității din Craiova (octombrie 2003), al Universității din Pitești (decembrie 2006), al Universității "George Bacovia" din Bacău (august 2007) si al Universității "Babeș-Bolyai" din Cluj Napoca (26 februarie 2009) . Din iunie 2007 este cetățean de onoare al municipiului Sibiu.

La data de 2 februarie 2007, președintele României, Traian Băsescu, i-a conferit Ordinul "Meritul Industrial și Comercial" în grad de Mare Ofițer, pentru "cea mai spectaculoasă perioadă de creștere de după de cel de-al Doilea Război Mondial", cu această ocazie fiind decorat întregul Consiliu de Administrație al BNR.[2]

La data de 26 ianuarie 2010, președintele Traian Băsescu i-a conferit cea mai înaltă distincție a statului român, Steaua României în grad de Colan, pentru efortul deosebit depus în vederea elaborării și implementării politicilor care au asigurat stabilitatea financiară a României[3].

Pe 24 martie 2006 a devenit membru titular al Academiei Române.[4]

Pe 19 noiembrie 2007 a devenit membru corespondent al Academiei Regale de Științe Economice și Financiare din Spania.[5]

Pe 25 noiembrie 2009 a devenit membru corespondent al Academiei Regale a Doctorilor din Spania.[6][7]

Venituri[modificare | modificare sursă]

Mugur Isărescu câștiga de la BNR circa 6200 de euro în 2004[8] și 12 000 euro (10 000 euro salariul de bază + sporuri de la indemnizația de la Consiliul de Administrație) în 2014.[9]

Mugur Isărescu a declarat venituri de 34.428 lei în 2014 de la Academia Română, unde este președinte de secție, față de 31.282 lei, cât era trecut în declarația sa de avere din 2013. Din activitatea didactică la Academia de Studii Economice Mugur Isărescu a obținut venituri în ultimul an fiscal de 896 de lei, de 16 ori mai puțin decât în anul anterior.[10]

Avere[modificare | modificare sursă]

Guvernatorul are o casă în comuna Gruiu, satul Siliștea Snagovului, casa de vacanță din Drăgășani și apartamentul din București. Guvernatorul deține un autoturism Eagle cu an de fabricație 1993, și barca cu motor marca Delta, fabricată în 2004. Guvernatorul deține împreună cu soția bijuterii în valoare de 62.030 de euro, o colecție numismatică estimată la 40.300 de euro, tablouri și icoane de 23.300 de euro și bunuri sub formă de metale prețioase, cum ar fi vesela de argint, de 4.000 de euro. Guvernatorul Mugur Isărescu deținea economii totale de 267.167 lei, 58.117 euro și 18.850 dolari în 2014.[11]

Afaceri[modificare | modificare sursă]

Isărescu are o exploatație viticolă la Drăgășani, în județul Vâlcea. Profitul net a variat între 20-30%, având un vârf de profit (53%) în 2010, când acest profit net s-a ridicat la 619.360 de lei la o cifră de afaceri de 1,16 milioane de lei. Mugur Isărescu deține pachetul majoritar în cadrul business-ului. Firma a crescut de la 3 salariați în 2008 la 14 salariați în 2012. [12]Măr SRL, firma de vinuri a guvernatorului, a avut un profit de 470 000 lei la o cifră de afaceri de 2.686.507 de lei în 2012. Firma deținea 20 de hectare de viță-de-vie în 2012.[13]Vinul cu eticheta "Casa Isărescu" poate fi cumpărat la prețuri între 30 și 85 de lei sticla. Crâmpoșie, Negru de Drăgășani, Tămâioasă Românească, Sauvignon Blanc, Cabernet Sauvignon sunt câteva din soiurile produse în 2012.[14]

Lucrări publicate[modificare | modificare sursă]

  • Datoria externă (București, 1977)
  • Afaceri și căderi financiare în lumea capitalului (Ed. Dacia, Cluj, 1979) - în colaborare cu Nicolae Murgu și Paul Ștefănescu
  • Metodologia prognozării cursurilor de schimb (Institutul de Economie Mondială București, 1980)
  • Politici și determinante ale cursului de schimb (Institutul de Economie Mondială București, 1981)
  • Aurul, mit și realitate (Ed. Junimea, Iași, 1981) - în colaborare cu Nicolae Murgu
  • Problema inflației în România interbelică (New-York, 1981)
  • Managementul în comerțul internațional (Institutul de Economie Mondială București, 1982)
  • În zgomotul bursei (Ed. Albatros, București, 1982) - în colaborare cu Nicolae Murgu și Constantin Lazăr
  • Bursele de mărfuri și bursa de valori (București, 1982)
  • Contul curent și balanța de plăți externe (Institutul de Economie Mondială București, 1985)
  • Balanța de plăți și indicatorii macroeconomici (București 1986)
  • Probleme monetare și financiare internaționale (BNR, București, 1986)
  • Relații Monetare internaționale (Institutul de Economie Mondială București, 1989)
  • Dezvoltarea recentă în România (1990)
  • Raport privind regimul valutar din România și măsurile necesare pentru stabilizarea cursului leului (BNR, București, 1992)
  • România după tiranie (Westview Press, SUA, 1992)
  • Politica monetară, stabilitatea macroeconomică și reforma bancară în România (BNR, București, 1995)
  • Sistemul bancar în România: evoluții recente și perspective (BNR, București, 1996)
  • Reforma sistemului financiar în România și integrarea europeană (BNR, București, 1996)
  • Inflația și echilibrele fundamentale ale economiei românești (BNR, București, 1996)
  • Politica monetară după 1989 (Partea a VI-a) în "Sistemul bănesc al leului și precursorii lui" (vol. III), autor Costin Kirițescu (București, 1997)
  • Convergență și sustenabilitate; probleme și mijloace de realizare (BNR, 10 noiembrie 1998)
  • Banca și bancherul (Academica 1999)
  • Economia românească în perspectiva anului 2000 - selecție de studii (BNR, București, 1999)
  • România: o previziune pe termen lung; Relansarea creșterii economice a României. Seminarul Clubului de la Roma (Academica,1999)
  • Managementul crizelor în economia globală - o provocare pentru politica monetară: cazul României. Simpozionul Clubului de la Roma (București, 1999)

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Referințe, note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Nicolescu, Nicolae C. (2006), Enciclopedia șefilor de guvern ai României (1862-2006), București: Editura Meronia, pp. 202-206 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Articole biografice


Predecesor:
Alexandru Athanasiu (interimar)
Prim-ministrul României
22 decembrie 199928 decembrie 2000

Succesor:
Adrian Năstase