Afix

Un afix reprezintă un morfem ce se alătură unui cuvânt, modificându-i sensul într-un altul, de regulă, apropiat sau asociat. Procedeul prin care un cuvânt primește unul sau mai multe afixe se numește derivare sau (foarte rar) afixare; cuvântul rezultat se va numi derivat.

Tipuri de afixe

Prefixe

Se așază întotdeauna înaintea cuvântului care urmează a fi derivat. Prefixele cele mai uzuale din vocabularul de bază – dar și unele din lumea științei – sunt de regulă incluse în dicționarele de limbă ca articole separate. Există prefixe savante, cel mai adesea împrumutate ca atare din limbile respective (latină, greacă veche), uneori păstrate ca atare (valabil și în cazul abaterii de la normele de scriere ale limbii în care sunt preluate), alteori adaptate specificităților noii limbi. În cazul cuvintelor derivate cu prefix, dicționarele vor indica formarea în spațiul rezervat prezentării etimologiei cuvântului (de regulă, la sfârșitul fiecărui articol). Procedeul adăugării de prefixe se mai numește prefixare.

Sufixe

Vor fi așezate la sfârșitul cuvântului, adeseori modificându-i forma cu puțin (prin eludarea sau dublarea ultimei consoane, de exemplu). Sufixele sunt mai rar notate ca definiții separate în dicționare; există și sufixe savante, care au parte de un tratament similar cu cel descris în cazul prefixelor. Etimologia cuvintelor cu sufix se notează în același mod. Adăugarea unor sufixe se numește sufixare. Există însă și o situație neîntâlnită la prefixe: derivarea regresivă, aplicată în cazul în care s-a răspândit în limba respectivă un cuvânt deja sufixat (de regulă, preluat din altă limbă), din care se va „reconstitui” cuvântul nederivat după particularitățile noii limbi.

Infixe

Inexistente în limba română, sugerate doar prin unele surogate (teoretic, infixe gramaticale, cu toate că termenul nu s-a impus și în locul său sunt folosite alte denumiri) în alte limbi europene și existente în formă autentică doar în alte familii de limbi (limbile semitice, de pildă), infixele sunt completări așezate între două silabe mediane ale unui cuvânt. Una dintre primele limbi în care este confirmată existența infixelor (alături de sufixe) este egipteana veche, unde cele mai multe flexiuni se datorau combinării de infixe și sufixe (de exemplu, „fiu” devenea „fiice” prin aducerea sufixului specific pluralului și infixului pentru genul feminin).

Alte tipuri de afixe

Lingvistica înregistrează existența unor varietăți de afixe mai puțin cunoscute din pricina orizontului de aplicare simțitor mai scăzut. Astfel, mai există:

• Circumfixe
• Disfixe
• Duplifixe
• Interfixe
• Simulfixe
• Suprafixe
• Transfixe

Vezi și

• Cuvânt derivat
• Cuvânt telescopat