Ipcărigea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ipcărigea
Gypsophila paniculata
Clasificare științifică
Regn: Plantae
Diviziune: Magnoliophyta
Clasă: Magnoliopsida
Ordin: Caryophyllales
Familie: Caryophyllaceae
Specie: Gypsophila
Nume binomial
Gypsophila paniculata
L

Ipcărigea (Gypsophila paniculata) este o plantă erbacee din familia Caryophyllaceae, răspândită în zonele nisipoase și cunoscută sub mai multe denumiri populare: gipsărița, floarea miresei, ipsărița, ciuin.[1]

Descriere[modificare | modificare sursă]

Plantă erbacee, vivace, perenă, înaltă de 60–90 cm, tulpina ramificată de la bază, flori albe și uneori roz, cu caliciu tubulos iar fructul, o capsulă cu semințe turtite de culoare brun închis. Partea subterană este formată dintr-un rizom gros de până la 8 cm, cu numeroase rădăcini cilindrice, lungi de până la 1,2 m. Crește spontan în locuri nisipoase, însorite, în zonele de câmpie din sudul țării.[2]

În scopuri medicinale se utilizează rădăcinile și rizomii recoltați din august până înainte de primul îngheț.[1]

Componenți principali[modificare | modificare sursă]

Saponozide de natură triterpenică al căror aglicon este gipsogenina alături de zaharuri, ulei volatil, substanțe grase, săruri minerale.[1]

Proprietăți[modificare | modificare sursă]

- acțiune depurativă și expectorantă
- diuretic
- cicatrizant

Indicații[modificare | modificare sursă]

Planta este folosita ca expentorant și gargare în tratarea faringitelor granuloase.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Terapia naturistă, Ecaterina D, Răducanu D. (pag. 143), Ed Științifică, București 1992
  2. ^ selene.ro - Ipcărigea]