Tiamină
| Tiamină |
||
| Mononitratul tiaminei | ||
 Formula structurală |
||
|---|---|---|
| ' | ||
|
Date generale
|
||
| Nume comun | Vitamina B1 | |
| Alte denumiri | Clorid de tiamină Vit. Antineuritică Antiberiberi |
|
| Formula chimică | C12H12N4OS2+2Cr | |
| Nr.-CAS | 59-43-8 | |
| Cod-ATC | A11DA01 | |
| ' | {{{descrie5A}}} | |
| ' | {{{descrie5B}}} | |
| ' | {{{descrie5C}}} | |
| ' | {{{descrie5D}}} | |
|
Proprietăți
|
||
| Descriere | pulbere incoloră miros caracteristic |
|
| Necesar zilnic | 1,0–1,2 mg | |
| Carența produce | miodistrofii, tulb. nervoase, beriberi |
|
| Supradozarea produce | ||
| Se găsește în | cereale, grâu, soia, carne | |
| Rol în organism | Metabolismul glucidelor, Coenzimă în reacții de decarboxilare |
|
| ' | {{{descrie9C}}} | |
|
Proprietăți fizice
|
||
| Masa molară | 337,27 g·mol−1 | |
| Stare de agregare | solid | |
| Punct de topire | 248 °C (se descompune) | |
| ' | {{{descrie14}}} | |
| Solubilitate | bună în apă | |
| ' | {{{descrie15A}}} | |
| ' | {{{descrie15B}}} | |
| ' | {{{descrie15C}}} | |
| ' | {{{descrie16}}} | |
| ' | {{{descrie17}}} | |
| ' | {{{descrie18}}} | |
| ' | ||
| ' | {{{descrie19A}}} | |
| ' | {{{descrie19B}}} | |
| ' | {{{descrie19C}}} | |
| ' | {{{descrie20}}} | |
| ' | {{{descrie21}}} | |
| ' | {{{descrie22}}} | |
| ' | {{{descrie23}}} | |
| ' | {{{descrie23A}}} | |
| ' | {{{descrie23B}}} | |
| ' | {{{descrie23C}}} | |
Tiamina, știută și ca vitamina B1, este un compus chimic incolor cu formulachimică C12H17N4OS. Este solubil în apă și insolubil în alcool. Tiamina se descompune la căldură. A fost pentru prima dată descoperită de Umetaro Suzuki în Japonia, pe când acesta cerceta cum coaja orezului vindeca bolnavii de Beriberi. L-a numit atunci acid aberic.
Cuprins |
Roluri biologice [modificare]
Pirofosfatul tiaminei (TPP) este o coenzimă pentru decarboxilază piruvică, α-ketoglutarat decarboxilază și transketolază. Primele două enzime dețin roluri în metabolismul carbohidraților, în timp ce transketolaza funcționează în sintetizarea nicotinamid-adenin-dinucleotidului și pentozelor dezoxiriboză și riboză. TPP este sintetizată de către enzima tiamin-pirofosfokinază, care are nevoie de tiamină liberă, magneziu și trifosfat adenozinic.
Roluri în boli [modificare]
Deficiență [modificare]
Carența de tiamină poate duce la numeroase probleme incluzând neurodegenerarea și decesul. O lipsă de tiamină poate fi cauzată de malnutriție, o dietă cu mâncăruri bogate în tiaminază (pești de apă dulce cruzi, scoici crude, ferigi) și/sau mâncăruri bogate în factori anti-tiaminici (ceai, cafea, nuci Areca) [1].
Sindromuri cunoscute cauzate de deficiența în tiamină sunt sindromul Wernicke-Korsakoff și beriberi, boli frecvente și în cazul consumatorilor cronici de alcool.
Supradoză [modificare]
Singurele cazuri cunoscute de supradoză de tiamină sunt cele prin injectarea de tiamină. Injectarea tiaminei poate duce la reacții anafilactice.
Boli genetice [modificare]
Bolile genetice în legătură cu transportul tiaminei sunt rare, dar grave. Thiamine Responsive Megaloblastic Anemia with diabetes mellitus and sensorineural deafness (TRMA) este o tulburare autozomală recesivă cauzată de mutații în gena SLC19A2, un transportor cu afinitate mare pentru tiamină. Pacienții cu TRMA nu prezintă semne de deficiență sistemică a tiaminei, sugerând surplus în sistemul de transport al tiaminei. Aceasta a dus la descoperirea unui alt transportor al tiaminei, de o afinitate aproape la fel de mare, SLC19A3.
Bibliografie [modificare]
|
|||||
