Șofran

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
ȘofranAjutor:Cum se citește o cutie de taxonomie
Saffran crocus sativus moist.jpg
Clasificare științifică
Regn: Plantae
Încrengătură: Magnoliophyta
Clasă: Liliopsida
Ordin: Asparagales
Familie: Iridaceae
Gen: Crocus
Specie: C. sativus
Nume binomial
Crocus sativus
Linné
Stigmate de şofran

Șofranul (Crocus sativus) este o plantă mediteraneană, din care se poate extrage condimentul șofran, uleiuri aromatice, precum și numeroase alte substanțe cu utilizări în medicină și alimentație.

Origine[modificare | modificare sursă]

Șofranul a fost întotdeauna cel mai scump condiment din lume. Originile nu sunt certificate insǎ par a se situa în Orientul mijlociu. A fost introdus in Europa de mauri prin Spania, la ora actualǎ fiind cultivat în Spania (La Mancha) și Grecia, Franța (cea mai bunǎ calitate), Italia, iar in restul lumii in Maroc, Cașmir, Iran (cel mai mare producǎtor) sau China. Prețul său ridicat (30 000 -40 000 euro/kg) se datorează faptului că pentru 1 kg de condiment trebuie recoltate între 130 000 si 250 000 de flori din care se rețin numai stigmatele (partea superioară a pistilului ce este divizata in 3) ce se usucǎ pâna la pierderea a 4/5 din umiditatea lor, dar și de faptul ca este o cultura manuala ce nu suportǎ mecanizare decât in mică parte (lucrǎrile solului). Șofranul, numit și `aurul roșu` era considerat un simbol al luminii, folosit din cele mai vechi timpuri ca plantǎ tinctorialǎ ce dadea o culoare `galben soare`, hainele conducătorilor fiind vopsite cu extractul stigmatelor de Crocus.

Caracteristici[modificare | modificare sursă]

Șofranul este plantă erbacee, perenă, cultivată, ce poate atinge 30 - 40 cm în înălțime. Frunzele sale sunt lungi și înguste. Fructele sale sunt mici si albe. Florile sunt violete, cu linii purpurii. Crește din bulbi numiti `cormus` și aparține speciei Crocus. Din septembrie până în noiembrie, planta produce flori albastre-violet, cu pistile lungi, roșii. Frunzele, care sunt asemănătoare firelor de iarbă, cresc în același timp in cazul unei umiditati accentuate si dupa deschiderea florii pe timp de seceta, aceasta fiind o regula generala de la care abateri exista, Crocusul fiind o planta capricioasa. Stigmatele roșii conțin uleiuri esențiale, substanțe amărui și colorant galben.

Zona de creștere[modificare | modificare sursă]

Foarte important este ca locul să fie cald și însorit. Solul trebuie să conțină humus și să fie bine arat.

Zona plată de la Toledo la Albacete oferă condiții optime: climă moderată, sol bogat, argilos, uneori nisipos, precipitații adecvate. Arabii au adus șofranul în peninsula Iberică în sec. X. Cuvântul "azafran" (condiment în spaniolă) provine din za'faran din arabă.

Cultivare[modificare | modificare sursă]

Șofranul se inmulțește numai prin bulbii denumiți `corm`, fiind o plantă ce nu se poate poleniza decât foarte rar. Șofranul este o plantă de altitudine, iubind verile aride si iernile răcoroase, suportând inghețul până la -13°C. Se plantează bulbii în luna iulie-august, la adâncimi cuprinse intre 15 si 30 cm în funcție de climă și teren, florile se recoltează in lunile septembrie-noiebrie după care, plantele se protejează prin paiaj sau cultură intercalată (in regiunea Mund din Germania se foloseste grâul), iarna și primăvara fiind perioada în care se înmulțește și acumulează substanțele nutritive necesare. In luna mai-iunie, frunzele se usucă iar planta intră în repaus vegetativ. Este momentul în care cormii se pot scoate din pamânt pentru divizare. Cultura se menține în sol maxim 10 ani, în funcție de gradul de diviziune a cormului și de adâncimea la care a ajuns in sol. În general nu se depășesc 5 ani, cu o revenire pe teren după o perioadă echivalentă. Pot fi cultivați și in ghiveci sau jardiniere, cu o expunere însă la rece în perioada iernii.

Recoltare[modificare | modificare sursă]

Florile se recoltează deschise, după ce roua s-a ridicat, se emondează (separarea stigmatelor de floare) si usucă in aceeași zi. Uscarea se face la 40-60°C, până la pierderea a 4/5 din greutate. Se condiționează in recipiente din sticlă sau faianță, inchise ermetic, ferite de lumină și umiditate. Se pot folosi după 30 zile, timp în care condimentul iși formează aroma.

Istoria șofranului - condiment[modificare | modificare sursă]

Spania exportă șofran din sec XIV, azi deține 70% din piața mondială. Era un articol valoros cu secole înainte și în Persia. Fenicienii dedicau prăjituri cu șofran zeitei Astarte. Fragmente mici de șofran s-au găsit și în mumiile egiptene. Cleopatra îl folosea în preparatele sale cosmetice.

Șofranul este menționat de Homer, Plinius cel Bătrân, Hippocrates, Chaucer sau Shakespeare. În evul mediu, Eduard al III-lea impune fermierilor englezi cultivarea plantei, numită aici "crockers". În 1838 în America agenda medicală arăta că "în doze mici, înviorează spiritul..."

Ultima duminică din luna octombrie în regiunea La Mancha, Spania este sărbătoarea încheierii culesului, la care iau parte localnicii dar și oameni veniți din toata Spania sau turiști. O Dulcinee este aleasă regina sărbatorii, iar Don Quijote și Sancho Panza, în costume de epocă își fac apariția triumfală.

Utilizări[modificare | modificare sursă]

Arabii, cei mai mari consumatori de șofran, îl folosesc la aromatizarea mâncarurilor din miel, oaie, pui, orez. În Franța este indispenabil pentru bouillabaisse, în Italia pentru risotto, în Spania pentru paella. Țări ce importă șofran: Arabia Saudită, Kuweit, SUA.

  • Aromatizant
  • Stimulator digestiv
  • Purgativ
  • Întaritor
  • Afrodiziac

Gastronomie[modificare | modificare sursă]

Șofranul se utilizează la condimentarea supelor de pește și a felurilor pe bază de orez - cum ar fi paella -, conferindu-le în același timp o culoare foarte plăcută. Sosurile și pâinea au un gust mai plăcut datorită lui, dar trebuie folosit totuși cu moderație, din cauza gustului amărui.

Efecte terapeutice[modificare | modificare sursă]

Condimentul întărește inima și ajută împotriva anemiei și a problemelor cauzate de suprasolicitarea organismului. Este considerat în același timp un afrodisiac, mai ales în Orient. În homeopatie, este utilizat pentru relaxare și împotriva depresiei. Șofranul se află în compoziția mai multor medicamente naturiste, fortificând uterul și ameliorând durerile provocate de menstruație. Dacă se depășește totuși doza recomandată, poate provoca avorturi spontane.[necesită citare]

Scopuri decorative

Șofranul arată foarte bine în grădini, cultivat în straturi sau în ghivece. Înflorește toamna târziu.

Wikispecies
Wikispecies conține informații legate de Șofran
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Şofran