Mușchi de piatră
| Mușchi de piatră | |
|---|---|
| |
| Cetraria islandica | |
| Clasificare științifică | |
| Domeniu: | Eucariote |
| Regn: | Fungi |
| Diviziune: | Ascomycota |
| Clasă: | Lecanoromycetes |
| Ordin: | Lecanorales |
| Familie: | Parmeliaceae |
| Gen: | Cetrarias |
| Specie: | C. islandica |
| Nume binomial | |
| Cetraria islandica (L), Ach. | |
Modifică text  |
|
Mușchi de piatră (Cetraria islandica) este un lichen din familia Parmeliaceae, cunoscut sub denumirile populare de: mușchi de munte, mușchi creț, jeleghin de munte.[1]
Descriere[modificare | modificare sursă]
Mușchiul de piatră este un lichen cu tal fructiculos (sub forma unei tufe de mici dimensiuni), erect, de culoare brun-închis cu pete albe și înalt de până la 10 cm, divizat în mai mulți lobi. Este răspândit pe stâncile și platourile din zona alpină expuse vânturilor puternice, în jnepenișuri și locuri foarte uscate. Pe teritoriulm românesc, este frecvent întâlnit în Munții Făgărașului, Munții Retezat, Munții Parâng, Banatului, Țarcului.[2]
În scopuri medicinale se folosește planta Lichen Islandicus (întregul tal) recoltată începând din aprilie și până în octombrie-noiembrie, pe vreme uscată.[3]
Componenți principali[modificare | modificare sursă]
Mucilagii (70% solubile[4]), acizi lichenici (cetraric și protocetraric, fumaric, protolichensterinic), ulei volatil, vitaminele A și B1, iod, principii mare, urme de fridelină și grăsimi.[3]
Proprietăți[modificare | modificare sursă]
- - stimulator al secrețiilor gastro-pancreatice și al sistemului nervos vegetativ și vasomotor
- - calmant și emolient al aparatelor respirator și digestiv
- - colagog[3]
Indicații[modificare | modificare sursă]
Intern în insuficiența pancreatică, bronșite, traheite, anorexie (sub formă de ceaiuri)[3]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ selene. ro - lichen de piatră
- ^ Plante medicinale [nefuncțională] - mușchi de piatră
- ^ a b c d Terapia naturistă (pag. 170-171), Ecaterina D, Răducanu D, Ed. Științifică București 1992
- ^ Florentin Crăciun, Mircea Alexan, Carmen Alexan - Ghidul plantelor medicinale uzuale, 1991, pag. 14
