Osul iepurelui

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Osul iepureluiAjutor:Cum se citește o cutie de taxonomie
Ononis spinosa - Köhler–s Medizinal-Pflanzen-230.jpg
Ononis spinosa
Clasificare științifică
Regn: Plantae
Încrengătură: Magnoliophyta
Clasă: Magnoliopsida
Ordin: Fabales
Familie: Fabaceae
Specie: Ononis
Nume binomial
Ononis spinosa
L, 1753

Osul iepurelui (Ononis spinosa) este o plantă erbacee din familia Fabaceae, specie euro-asiatică, la noi în țară fiind cunoscută sub mai multe denumiri populare: asudul calului, ciocul ciorii, cașul iepurelui, dirmotin, lemnic, lingoare, sălăștioară, sudoarea calului, sudoarea capului, lingoare, ciocul caprei.[1]

Osul iepurelui (inflorescenţă)

Descriere[modificare | modificare sursă]

Este o plantă erbacee, perenă, întâlnită prin pășuni, fânețe aride și terenuri nisipoase, de-a lungul apelor, apelor curgătoare; ce are în pământ un rizom în prelungirea căruia rădăcina atinge o lungime de până la 20 cm, grosme de 1 cm, de culoare cenușie iar partea aeriană, tulpina, înaltă până la 60 cm, ușor brunificată, lemnoasă la bază, cu multe ramificații spre vârf, cu flori solitare sau pereche, de culoare roz și păstaie (fructul) de dimensiune redusă.[2] Înflorește în lunile de vară.

În scopuri medicinale se utilizează părțile subterane, recoltate în lunile martie-aprilie și septembrie-octombrie.

Componenți principali[modificare | modificare sursă]

Ononizida (heterozidă de natură izoflavonică), ononină și onospină, onocerină, trifolizină și fitoglutină, saponozide triterpenice, tanozide, zaharuri, acid citric, ulei volatil și ulei gras. [3]

Proprietăți[modificare | modificare sursă]

- adjuvant în afecțiuni renale
- diuretic
- elimină toxinele din organism

Indicații[modificare | modificare sursă]

Intern (sub formă de decoct) este recomandat ca adjuvant în afecțiuni renale, 2-3 ceaiuri pe zi ca diuretic.[3]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Plante medicinale - Osul iepurelui
  2. ^ Remediu plante - Osul iepurelui
  3. ^ a b Terapia naturistă, Răducanu D. Ecaterina, Ed. Științifică, București 1992