Scai vânăt

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Scai vânăt
Eryngium planum
Clasificare științifică
Regn: Plantae
Diviziune: Magnoliophyta
Clasă: Magnoliopsida
Ordin: Apiales
Familie: Apiaceae
Nume binomial
Eryngium planum
L, 1753

Scai vânăt (lat. Eryngium planum[1]) este o plantă erbacee din familia Apiaceae, cunoscută sub mai multe denumiri : buruiană de cârtițe, mărăcine, scai albastru, spin vânăt, buruiana zmeului, spin de mucedă, spinul vântului.[2]

Descriere[modificare | modificare sursă]

Scaiul vânăt este o plantă erbacee, perenă, înaltă de 50–60 cm, cu flori violacee dispuse în capitule ovale; răspândită în toate în flora spontană din întreaga țară (în fânețe, pășuni, locuri nisipoase, în locuri necultivate, la marginea, drumurilor și a căilor ferate). Înflorește în lunile iulie și august.[3]

În scopuri medicinale se recoltează părțile aeriene ale plantei, în perioada înfloririi, prin tăierea de la bază în vederea obținerii unui produs cu frunze bazale.

Componenți principali[modificare | modificare sursă]

Saponozoide, printre care saniculasaponozida B, care prin hidroliză pune în libertate glucoză și saniculagenol A, eringiumgenol A, B, C, D, barringtogenol C și ringinol A.[2]

Proprietăți[modificare | modificare sursă]

- fluidifiant al secrețiilor bronșice
- expectorant și antiseptic bronșic
- diuretic

Indicații[modificare | modificare sursă]

Intern în bronșite și tuse convulsivă.

Extern în combaterea artritei și a dermatofitozei (infecții ale pielii capului, la copii).[2]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ PLANTE MEDICINALE
  2. ^ a b c Terapia naturistă pag. 220-221, Ecaterina D. Răducanu D, Ed Științifică, București 1992
  3. ^ selene.ro - scaiul vănăt