Scai vânăt
Scai vânăt |
|||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
 |
|||||||||||
| Clasificare științifică | |||||||||||
|
|||||||||||
| Nume binomial | |||||||||||
| Eryngium planum L, 1753 |
|||||||||||
Scai vânăt (Eringium planum) este o plantă erbacee din familia Apiaceae, cunoscută sub mai multe denumiri : buruiană de cârtițe, mărăcine, scai albastru, spin vânăt, buruiana zmeului, spin de mucedă, spinul vântulu.[1]
Cuprins |
Descriere [modificare]
Scaiul vânăt este o plantă erbacee, perenă, înaltă de 50-60 cm, cu flori violacee dispuse în capitule ovale; răspândită în toate în flora spontană din întreaga țară (în fânețe, pășuni, locuri nisipoase, în locuri necultivate, la marginea, drumurilor și a căilor ferate). Înflorește în lunile iulie și august.[2]
În scopuri medicinale se recoltează părțile aeriene ale plantei, în perioada înfloririi, prin tăierea de la bază în vederea obținerii unui produs cu frunze bazale.
Componenți principali [modificare]
Saponozoide, printre care saniculasaponozida B, care prin hidroliză pune în libertate glucoză și saniculagenol A, eringiumgenol A, B, C, D, barringtogenol C și ringinol A.[1]
Proprietăți [modificare]
- - fluidifiant al secrețiilor bronșice
- - espectorant și antiseptic bronșic
- - diuretic
Indicații [modificare]
Intern în bronșite și tuse convulsivă.
Extern în combaterea artritei și a dermatofitozei (infecții ale pielii capului, la copii).[1]
